Plin de sfat sau răsfăț?

„Ascultă sfaturile și primește învățătura, ca să fii înțelept pe viitor!” (Proverbele 19:20)
Ascultă ediția audio aici.
La un moment dat, am citit un articol despre succesul în viață al studenților din diferite facultăți. Care era cheia succesului? Cei mai influenți dintre acești tineri erau fie cei care învățau mereu de nota 10, fie cei care se chinuiau să se mențină la media 5. Care era numitorul comun? Lupta era ceea ce îi făcea pe unii să se mențină în top, iar pe alții să supraviețuiască. Nu știu cât de veridic este acest lucru, dar următoarea afirmație transmite aceeași idee: dacă vrei să rămâi în memoria oamenilor, fie faci un lucru extraordinar de bun, fie faci un lucru extraordinar de greșit. Din păcate, de cele mai multe ori e mai simplă a doua variantă, și de aceea este și cea la care apelăm cel mai des.
Un pasaj biblic care să exemplifice momentul unei greșeli memorabile este episodul din 1 Împărați 12. După moartea tatălui său, Roboam este pus în fața unei responsabilități imense – conducerea poporului israelit. Nu l-au încântat sfaturile sfetnicilor cu experiență și, pentru că voia să facă din domnia lui ceva memorabil, a mai cerut un sfat, chiar de la tinerii de seama lui cu care crescuse, iar sfatul a fost cu totul altul: „Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face și mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane” (1 Împărați 12:11). În analiza celor două păreri, tânărul împărat s-a oprit parcă la sfatul tatălui său din Eclesiastul 8:4: „Vorba împăratului are putere. Cine poate zice: «Ce faci?»”
Dezastrul alegerii pe care a făcut-o Roboam merită citit în întregime, începând cu 1 Împărați 12. Efectul produs nu este asemenea unei mari explozii, ci mai degrabă seamănă cu prăbușirea primei piese de domino care avea să facă israeliții să cadă din ce în ce mai mult în raport cu celelalte popoare, dar mai ales cu planul lui Dumnezeu pentru ei. Care a fost una dintre probleme? Lipsa lui de respect față de supușii săi i-a determinat pe aceștia să arate la fel de puțin respect pentru dinastia davidică, zece dintre triburi alegându-și alt conducător.
Doamne, ajută-mă să văd chipul și asemănarea Ta în ceilalți și să-i iubesc așa cum ai făcut-o Tu!
Provocare:
Fă tot ce poți ca astăzi să-i tratezi într-o manieră plină de respect atât pe cei cunoscuți, cât și pe necunoscuți!
Tiberiu Iordan
Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro