Prăjitura interzisă

De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. (2 Petru 1:5-7)
Mă aflam într-o tabără, când am fost martorul unor lupte lăuntrice puternice ale unor copii de 6-10 ani. Este adevărat că erau mai mari decât preșcolarii din experimentul lui Walter Mischel, profesor la Universitatea Standford în anii 60-70, dar și prăjitura din tabără era mai mare decât bezeaua lui. Experimentul inițial testa capacitatea unor copii de a rezista timp de 15 minute tentației de a mânca o bezea sau o grisină. Cei care reușeau, primeau o porție dublă. O treime dintre copii au reușit, iar după 10-15 ani, s-a observat că aceștia aveau mai mult succes în activitățile lor. Și aceasta, pentru că succesul depinde în mare măsură de autocontrol. Și în tabără, copiii urmau să primească o porție dublă dacă reușeau să nu guste din prăjitură 15 minute. Era un efort de voință, într-adevăr, dar nu numai. Din discuțiile lor, înțelegeai că erau nevoiți să împletească: credința în promisiunea instructorilor cu fapta de a se abține de la degustare; cunoștința consecințelor cu înfrânarea poftei; răbdarea cu evlavia păstrării promisiunii făcute; dragostea de frați, exprimată prin încurajări reciproce cu iubirea de oameni, chiar și față de oamenii „răi” care îi supuseseră acelui test. La prima citire, textul de astăzi pare greu de urmărit, dar în practică toate se împletesc: credința că iubirea lui Dumnezeu te ajută să învingi orice, fapta demnă de un copil al lui Dumnezeu care devine mai ușor de realizat datorită credinței, cunoștința voinței lui Dumnezeu cu privire la fiecare decizie pe care o iei, înfrânarea pornirilor proprii pentru a asculta de El, răbdarea în momentele care ne pun cel mai mult la încercare credința, evlavia sau purtarea creștină plină de dragoste de frați și iubirea de oameni până la sacrificiu. Este o luptă grea să reziști tentațiilor, dar Domnul ne dă și voința și înfăptuirea, și credința și evlavia, ne oferă tot ceea ce avem nevoie ca să luăm cea mai bună decizie de fiecare dată. Primește-I darurile și trăiește după placul Lui!
Cătălin Strâmbu, Pastor – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro