Prăjitura „Ora 12”

În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim și să ne bucurăm de mântuirea Lui!” Isaia 25:9
Deserturile sunt cele mai căutate feluri de mâncare, atât de către copii, cât și de către adulți. Blat de prăjitură, ciocolată și frișcă, în rezumat, prăjitura „Ora 12”. Denumirea vine de la faptul că, în trecut, masa la care se serveau mai multe feluri de mâncare și desert era masa de prânz, care se considera a fi la ora 12. Deși în rare situații o familie de rând servește la o masă trei feluri de mâncare și, în general, nicidecum la ora 12, tradiția a preferat să consemneze astfel lucrurile.
Să vorbim despre desert. În vremurile biblice, desertul nu putea să fie decât foarte simplu. Existau celebrele turte de smochine, mierea de albine, fructele, diverse băuturi din fructe sau din lapte. Aceste delicatese erau nu doar foarte rare, dar erau și foarte scumpe. Când se mergea în vizită, oficială sau personală, practica era să se ofere astfel de bunătăți. Erau pe același nivel cu aurul și pietrele scumpe. Israelul producea multe dintre aceste alimente scumpe, dar existau și importuri în cazul unor specialități mai exotice. Solomon primea prin contracte comerciale sau drept daruri astfel de lucruri scumpe, care se găseau în permanență la masa lui. Din moment ce Dumnezeu a creat toate lucrurile gustoase și plăcute, El nu ignoră bucuria de a le avea. În promisiunile Lui cu privire la Canaan, era mereu făcută specificația „o țară în care curge lapte și miere”. Prin aceasta se descria superlativul visului despre un loc unde să trăiești.
De gândit astăzi:
Când Tatăl nostru vrea să ne ofere ceva, El nu caută darurile lipsite de frumusețe și de gust; nu vrea să fim niște pustnici care se feresc de orice oferă plăcere sau arată frumos. El este creatorul frumosului în toate formele și tot El a pus gust și aromă specială în tot ce a creat. Niciodată nu va alege să ne dea daruri urâte sau neplăcute. „Dacă voi… știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro