Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate. – Proverbele 17:17
Având amândouă un interes pentru scris, eu şi Lois am hotărât să participăm la o conferinţă pentru scriitori. într-un duo pestriţ, am pornit cu maşina din Ohio în Michigan. Deşi ea conducea având un picior cu probleme, iar eu aveam o infecţie necontagioasă, amândouă eram hotărâte să mergem.
Am trecut cu bine peste călătorie şi ne-am făcut prieteni noi, care aveau să joace un rol în viitorul nostru ca scriitoare. După conferinţă, eu şi Lois am hotărât să formăm un grup al scriitorilor, pe care l-am numit Dayton Christian Scribes, şi care a crescut rapid, ajungând la aproximativ 50 de membri, număr pe care şi-l păstrează şi după ani. Unii au plecat, iar alţii le-au luat locul. Eu însămi am fost dintre cele care a părăsit grupul, pentru a reveni mai apoi, dar Lois a rămas şi a păstrat grupul unit.
Cariera mea de freelancer a înflorit în timp ce eu şi soţul meu ne mutam în diferite locuri din ţară. Deşi Lois este o autoare publicată, cariera ei de scriitoare a rămas pe locul doi, ea fiind acum mentor pentru alţi scriitori din grupul nostru. Şi eu am beneficiat de ajutorul ei. Pe parcursul prieteniei noastre de aproape 40 de ani, Lois a rămas sprijinul meu constant.
Soţul meu şi cu mine am locuit în şase state din cauza transferurilor cu serviciul său şi apoi cu pensionarea. Nu este uşor să o iei de la capăt din nou şi din nou. La fiecare nou transfer al soţului meu, eu trebuia să demonstrez noii lumi în care trăiam că sunt capabilă să predau lucrări la timp.
Fiind fiică de doctor misionar şi o persoană care a avut de asemenea o carieră medicală îndelungată, Lois mi-a oferit întotdeauna sfaturi bune. Aşchia nu a sărit departe de trunchi în cazul ei. Nu m-a lăsat niciun moment să gândesc că nu aş putea face orice îmi propun: să scriu pe cea mai grea temă posibilă sau să depăşesc durerea provocată de o boală. Ea şi-a dat seama că tocmai noutatea fiecărei tranziţii era cea care îmi dezvolta abilităţile şi-mi oferea material nou pentru scris.
Faptul că Lois a avut încredere în capacitatea mea de a mă adapta şi insistenţa ei m-au condus spre atitudinea: „Da, pot!” Prietenia noastră a fost în mare parte de la distanţă, dar este una dintre cele mai frumoase prietenii pe care o poate avea cineva. Poate că nu suntem vecine, dar suntem aproape una de inima celeilalte, iar prietenia ne ţine tinere la suflet, pe măsură ce corpurile noastre îmbătrânesc. În plus, eu şi Lois suntem partenere de rugăciune. Ea este persoana care transpune conceptul de prietenie în realitate.
Haideţi să fim şi noi astfel de prieteni pentru alţii!
Betty Kossick