Primitori care devin dătători

Devoțional zilnice 4 august 2018

A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip şi i-a zis: „Vino după Mine.” […] Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, şi prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” – Ioan 1:43,45

Revista Review and Herald din 4 august 1853 avea o adnotare interesantă despre răspândirea mesajului adventist în Michigan. Ea suna astfel: „Tocmai m-am întors din Hastings. Acolo am avut cinci întâlniri. Domnul ne-a binecuvântat cu Duhul Sfânt. Sfinţii au fost mângâiaţi şi învioraţi. Păcătoşii au tremurat şi au plâns. Doi au dat mărturie pentru adevăr la întâlniri şi alţi doi şi-au făcut publică intenţia de a păzi Sabatul Domnului şi Dumnezeului nostru şi încă alţii sunt convinşi că noi avem adevărul. […] Unii vor fi botezaţi cu prima ocazie. […] Noi credem că solia celui de-al treilea înger se răspândeşte cu repeziciune aici şi că Domnul deschide calea pentru marea strigare.”

Dar cine a scris aceste cuvinte? Ele vin de sub peniţa lui David Hewitt, primul adventist de ziua a şaptea din Battle Creek, Michigan. Foarte interesant, în 1852, când Joseph Bates a hotărât să predice mesajul adventist în Battle Creek, el a folosit o strategie unică. A mers la dirigintele de poştă local, care se presupune că îi cunoştea pe toţi din oraş, şi l-a întrebat care este „cel mai cinstit om din oraş”. Dirigintele de poştă i-a răspuns că acesta ar fi David Hewitt. Aşa că Bates a mers la casa familiei Hewitt şi a început să le vorbească despre mesajul adventist. Ei l-au acceptat cu bucurie şi, aşa cum este confirmat de notiţa de mai sus, David a devenit un misionar adventist dedicat.

În Ioan 1:43-51 citim că Isus l-a chemat pe Filip, care, la rândul lui, l-a chemat pe Natanael. Acest pasaj ilustrează natura misiunii Evangheliei: cei care primesc devin dătători! În realitate, „fiecare ucenic adevărat este născut în Împărăţia lui Dumnezeu ca misionar. Acela care bea din apa vie devine un izvor de viaţă. Primitorul devine un dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în pustie, curgând pentru a-i răcori pe toţi şi făcându-i pe cei gata să piară doritori să bea din apa vieţii” (Hristos, Lumina lumii, p. 195).

Mesajul Evangheliei nu poate fi ţinut doar pentru noi, ca o comoară ascunsă; el trebuie transmis şi altora (Matei 25:14-30). Care sunt planurile tale personale de a împărtăşi acest mesaj minunat?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro