Primul între zecile de mii

Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi și s-a atins de poala hainei Lui. Matei 9:20
Ascultă ediția audio aici.
Când răspundeți la atracția exercitată de Domnul Hristos și treceți de partea Sa, voi manifestați o credință salvatoare. Puțină utilitate au vorbitul ocazional despre lucrurile religioase, rugăciunile pentru binecuvântări spirituale, fără o foame reală a sufletului și o credință vie. Mulțimea curioasă care Îl înghesuia pe Isus n-a dobândit acces la puterea vitală odată cu atingerea de El. Dar sărmana femeie suferindă, care de doisprezece ani era bolnavă, a întins mâna în marea ei nevoie și a atins poala hainei Sale, simțind puterea vindecătoare. Atingerea ei a fost o atingere a credinței, iar Domnul Hristos a recunoscut această atingere. (…) Credința care este utilă intrării noastre într-o legătură vitală cu Domnul Hristos comportă din partea noastră o alegere supremă, o încredere deplină și o consacrare totală.
Această credință acționează din dragoste și purifică sufletul. În viața urmașului lui Hristos, ea realizează o ascultare adevărată de poruncile lui Dumnezeu, pentru că dragostea față de Dumnezeu și dragostea față de oameni vor fi urmarea legăturii vitale cu Hristos. (…) Domnul Isus spune: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele” (Ioan 15:5). Oare putem concepe o legătură mai strânsă decât cea sugerată de această ilustrație? Fibrele mlădiței sunt identice fibrelor viței. Transmiterea vieții, a puterii și a hranei de la viță la mlădițe este continuă și fără piedici. Rădăcinile își trimit seva prin ramuri.
Așa este relația credinciosului cu Hristos, dacă rămâne în Hristos și își primește hrana de la El. Însă relația spirituală dintre Domnul Hristos și suflet se poate forma numai prin exercitarea unei credințe personale. „Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui!” (Evrei 11:6) deoarece credința este aceea care ne pune în legătură cu puterea Cerului și ne conferă tăria necesară pentru a ne confrunta cu puterile întunericului. „Ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră” (1 Ioan 5:4). (…) Sufletul nostru ajunge să fie puternic din punct de vedere spiritual, pentru că respirăm atmosfera cerului și ne dăm seama că Dumnezeu este la dreapta noastră, așa încât să rămânem neclintiți. Noi ne ridicăm deasupra lumii privindu-L pe Acela care este Primul dintre zecile de mii, Cel întru totul vrednic de iubit și, privind, suntem schimbați după chipul Său. – Solii alese, vol. 1, pp. 334, 335
Gândesc mai departe
Este credința mea în Isus rezultatul unei vieți de totală consacrare lui Dumnezeu?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro