Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii. Romani 13:8
Timpul de probă al omenirii se va încheia în curând şi Isus va veni însoţit de măreţul alai al îngerilor Săi, dar trebuie să mărturisesc că noi nu suntem gata. În rândurile noastre se ignoră, se neglijează, ba chiar se dispreţuieşte un anumit standard. Standardul la care mă refer este valabil deopotrivă pentru cei religioşi şi nereligioşi, pentru oamenii din orice neam, seminţie, limbă şi norod, pentru toţi bărbaţii, toate femeile şi toţi copiii. El este esenţial pentru orice om, relaţie, familie, comunitate, naţiune, continent şi planetă. Biblia vorbeşte despre el mai mult decât despre orice alt standard şi, cu toate acestea, mulţi dintre cei care declară a o urma îl privesc cu indiferenţă. Ba unii îl sfidează tocmai în numele respectării standardelor!
Isus l-a exprimat clar de trei ori, Pavel, de două ori. Petru, o dată, iar loan, de şase ori. Toţi scriitorii biblici fac aluzie la el de nenumărate ori. Isus şi Pavel l-au prezentat ca pe un rezumat al întregii Legi, subliniind caracterul lui atotcuprinzător. În predica Sa despre semnele sfârşitului, din Matei 24, Isus a afirmat că mulţi oameni din poporul lui Dumnezeu vor acţiona contrar acestei porunci când se vor trăda şi urî unii pe alţii (versetul 10).
Standardul acesta este, după cum ţi-ai dat seama probabil, „să vă iubiţi unii pe alţii”. În greceşte este agapeo allelon. Diversele variante ale acestei porunci ne descoperă cât este ea de esenţială pentru viaţa spirituală. Noi vorbim des despre agape, dar mai rar despre allelon. Şi totuşi Noul Testament îl întrebuinţează pe acesta din urmă aproape la fel de des ca pe cel dintâi! „Unii pe alţii” – allelon – ne ajută să înţelegem ce este agape, pentru că agape nu are sens fără allelon. În epistolele din Noul Testament găsim o sumedenie de versiuni ale expresiei „unii pe alţii”. Suntem îndemnaţi, printre altele, să ne dăm întâietate unul altuia, să ne zidim unii pe alţii, să ne sfătuim unii pe alţii, să ne primim unii pe alţii, să fim buni unii cu alţii, să veghem unii asupra altora şi să-i privim pe ceilalţi mai presus de noi înşine. Nici formaliştii, cu răceala lor, nici legaliştii, cu aroganţa lor, nici cei gata de compromis, cu neprincipialitatea lor, şi nici păgânii, cu semeţia lor, nu reuşesc să se ridice la înălţimea acestui standard. Şi, dacă tot nu ajungem atât de sus, să ne plecăm până la pământ înaintea lui Dumnezeu astăzi şi să recunoaştem că nu ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit Isus.
Cine vrea să adopte principiul allelon! Dumnezeu este întruchiparea lui. El va trăi în noi dacă Îl primim.
Jennifer Jill Schwirzer