Prinsă iarăși cu mâța în sac

– Tratăm aceste rapoarte cu toată seriozitatea, a mustrat-o consilierul școlar pe Bianca.
Fata se gândi la eseul ei despre „Ce vreau să devin când voi fi mare”. Ce scrisese acolo de ajunsese legată de scaun și conectată la un detector de minciuni? Care era treaba cu luminile alea orbitoare?
Consilierul a intervenit:
– Domnișoară Bratvold, la întrebarea: „Ai alege să fii bună, rea sau urâtă?”, răspunsul tău a fost: „Vreau să fiu bună.” Sincer acum, chiar îți dorești lucrul acesta? Hmm?
– Da, a răspuns Bianca, bâlbâindu-se. Da, îmi doresc.
– Sigur că da, a spus consilierul cu un zâmbet disprețuitor. Dar există această mică problemă cu lipsa de onestitate. Știm că ai tras cu ochiul peste tema la matematică a lui Tim Ford în clasa a treia.
Biancăi i se tăie răsuflarea.
– Nu am vrut!
– Să vorbim despre săptămâna trecută. Ai spus sau nu lucruri urâte și neadevărate despre Lindsey Rich? a continuat consilierul.
Bianca a început să plângă.
– Mai e nevoie să continui? a întrebat-o consilierul. Avem o listă lungă cu momente în care nu ai fost deloc bună.
Citește Romani 7:21-25
Cu ce problemă te confrunți atunci când pare că nu poți să faci ceea ce este bine?
Orbit de lumina reflectoarelor, încătușat ca un infractor, conectat la un detector de minciuni – obligat să fie sincer – niciunul dintre noi nu este fără defect. Cunoaștem regulile, dar tot nu reușim să le păzim cu desăvârșire – indiferent cât ne-am strădui.
Ca un smoc de păr care nu vrea să stea niciodată cum trebuie. Îl piepteni, îl dai cu gel și când nu te aștepți: Tadam! Și caracterul nostru prezintă astfel de smocuri, care nu sunt deloc mici și sunt mult mai importante decât un păr neascultător.
Păcatul ne dă târcoale chiar și după ce am hotărât să Îl urmăm pe Isus (Evrei 12:1). O parte din noi vrea să facă ce este bine. Cealaltă parte nu vrea lucrul acesta. Putem da vina pe alții, ne putem găsi scuze sau ne putem ascunde defectele, dar totul se rezumă la un singur lucru: Este ceva în neregulă cu noi. În interiorul nostru se dă un război.
Dacă însă recunoaștem că suntem complet derutați, deschidem calea ca Dumnezeu să ne conducă. A fi creștin nu înseamnă doar a cunoaște regulile. Nici a ști când le-ai încălcat. Înseamnă a te încrede că Învățătorul te va elibera.
O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Romani 7:24

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro