Privilegiul integrității

„Cine umblă în integritate umblă în siguranță, dar cine apucă pe căi strâmbe va fi descoperit.” (Proverbele 10:9, NTR)

Ascultă ediția audio aici.
În drumul vieții ne confruntăm cu o mulțime de provocări care vin atât din exteriorul nostru, cât și din interior. Însă călătoria fiecărei zile se poate desfășura în siguranță dacă este abordată cu o atitudine de integritate.
Integritatea, în sensul cel mai larg, înseamnă să acționăm conform cu ceea ce declarăm. Celebra expresie „una spune, și alta face” nu trebuie să reprezinte realitatea experienței personale. Integritatea înseamnă corelarea vorbelor cu faptele. Într-un sens mai profund, integritatea înseamnă concordanța dintre ceea ce spunem sau facem și motivația interioară. Există riscul să spunem sau să facem diverse lucruri pentru ca ceilalți să vadă, dar acestea să nu coincidă cu motivele interioare.
Pe de altă parte, opusul integrității este fățărnicia. Domnul Isus înfruntă direct și radical această atitudine. Iar pentru aceasta folosește cele mai neașteptate afirmații: „morminte văruite” (Matei 23:27) sau „voi curățiți partea de afară a paharului și a blidului” (Matei 23:25). Cei vizați de aceste afirmații, fariseii, se concentrau pe faptele exterioare și lucrau influențați de impactul social al deciziilor lor (Luca 20:19).
Din perspectivă spirituală, integritatea înseamnă a alinia motivația, vorbele și faptele cu reperele Cuvântului lui Dumnezeu. Acest lucru este exprimat în cuvintele inspirate ale lui Ellen White astfel: „Cea mai mare nevoie a lumii este de bărbați care să nu se lase cumpărați sau vânduți, bărbați care să fie cinstiți și credincioși în adâncul sufletului lor, bărbați care să nu se teamă să spună păcatului pe nume, bărbați care să-și facă datoria cu aceeași conștiinciozitate cu care acul busolei indică nordul, bărbați care să facă ce este corect, chiar dacă s-ar prăbuși cerurile” (Ed, p. 52).
Tată ceresc, avem nevoie astăzi de Duhul Tău, care să ne călăuzească într-o experiență a integrității!
Provocare:
Alege să trăiești în conformitate cu scopul pentru care ai fost creat! Iar acest lucru poate fi exprimat, inspirându-ne din afirmația Domnului Isus, prin cuvintele: „Astăzi, vreau să fac voia Celui ce m-a creat.”
Valentin Filimon
Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro