Privirea înainte!

Devoțional zilnice 16 septembrie 2018

Luaţi seama dar să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga. – Deuteronomul 5:32

Nu sunt o iubitoare de cai. Uneori, în concediu, mai călăresc şi îmi place, dar nu e ceva ce fac în fiecare weekend. Din primele două experienţe cu caii am învăţat mult!

Când aveam aproape unsprezece ani, şcoala mea a organizat un festival. În cadrul acestui festival, chiar puteai încerca să călăreşti. Îi urmărisem pe alţi copii călărind si calul părea destul de docil. Probabil că fusese ales chiar din acest motiv. Aşadar, fiind o fire aventuroasă, am hotărât să plătesc pentru o tură cu calul. Ei bine, în momentul în care m-am urcat pe cal, aceasta a pornit cu viteza luminii. Am văzut un gard de care ne apropiam şi, ţinând la biata mea viaţă, mi-am zis: Asta e! Voi cădea chiar în momentul în care calul acesta va încerca să sară peste acel gard. Dar se pare că nu ştia să sară, spre uşurarea mea, şi cumva proprietarul a reuşit să controleze calul, întâmplarea m-a zguduit. Nu era nicio explicaţie pentru fuga calului decât aceea că voia să meargă acasă, deoarece pentru el fusese o zi lungă.

A doua experienţă pe care am avut-o cu un cal a fost în timpul lunii de miere. Eu şi proaspătul meu soţ am hotărât să facem o plimbare călare la o fermă din apropiere. Mulţi oameni veniseră în ziua aceea şi fiecăruia i se dădea un cal despre care fermierii credeau că este potrivit pentru el. Am urcat pe cai şi apoi nu l-am mai văzut pe soţul meu. Calul pe care eram eu a luat-o la sănătoasa spre casă, nerăbdător să se odihnească şi să mănânce ceva. Eu am ajuns prima la fermă. Vă puteţi imagina cât de nerăbdător era calul acela să ajungă acasă. Nu avea decât un gând în minte: să ajungă acasă cât mai repede posibil!

Aceste experienţe mi-au reamintit textul din Deuteronomul, unde ni se spune: „Să nu vă abateţi… nici la dreapta, nici la stânga” (Deuteronomul 5:32). Trebuie să rămânem pe drumul nostru, ascultându-L pe Dumnezeu şi nepermiţând nimănui să ne convingă să facem ceva greşit. Asemenea calului care era hotărât să ajungă acasă, şi noi trebuie să rămânem pe calea lui Dumnezeu, orice s-ar întâmpla.

Rugăciunea mea pentru fiecare dintre noi este să rămânem concentraţi pe Cuvântul lui Dumnezeu şi pe scopul pe care El îl are pentru viaţa noastră.

Clair Sanches-Schutte

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro