Procesor octa-core

Dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate. Proverbele 18:24
Lumea tehnologiei este într-o schimbare incredibilă. Nici nu este lansat un dispozitiv, că în spatele cortinei este deja în așteptare altul și mai performant, și mai promițător. La apariția procesoarelor Octa-Core, a fost exprimată pentru un timp ideea că, pentru multă vreme, mai departe de aici nu se mai poate. Dar, aceleași autorități în domeniu au declarat la scurt timp că trebuie făcut un pas mai departe. Motivul era următorul. Procesorul Octa-Core înseamnă opt nuclee care trebuie să lucreze împreună. Sincronizarea presupune un consum de energie foarte mare, prin urmare, trebuia găsită o soluție optimă pentru ca această capacitate mare de procesare să aibă asigurată și energie suficientă, altfel totul devenea un tren cu foarte multe vagoane ultramoderne și superpline, dar cu o locomotivă care consumă tot combustibilul înainte de a ieși din gară.
Hai să luăm lecția de aici! Desigur că ești foarte capabil, capabilă. Precis ai o minte de ultimă generație și poți face conexiuni, înțelegi simboluri, decodezi limbajul actual și poți comunica foarte bine. Dar nu-i așa că te simți uneori, poate chiar deseori, fără vlagă, fără energie? Ne simțim uneori de parcă undeva există un scurtcircuit care stoarce puterea și cheful.
Ce faci când simți acest lucru? Te consumi și mai mult, te culci și mai târziu? Cauți vreun secret al puterii inepuizabile? Unde cauți atunci când o faci? Cauți la familia ta sau la prietenii apropiați? Te adresezi psihologului sau unui pastor? În ce fel îți încarci bateriile de obicei?
Iată câteva idei utile: Mântuitorul, când Se simțea obosit și stors de energie, mergea singur în natură și, după ce Se ruga, medita la voia Tatălui Său. Privea lucrurile minunate pe care le descoperea în fiecare fir de iarbă sau floare, în fiecare rază de lună sau în susurul apei și lăsa ca acea liniște să refacă echilibrul. Ceea ce noi pierdem foarte repede este echilibrul dintre ce putem face și ce ar trebui să facem. El, Învățătorul, știe sigur acest echilibru.
De gândit astăzi:
Orice consiliere e bună; orice prieten sau exercițiu poate fi de ajutor, dar ceea ce îți încarcă inima de putere este un timp de ședere liniștită lângă Izvorul vieții noastre: Isus Hristos.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro