Promisiuni 100%, donat doar 9%

De aceea nicio nenorocire nu te va ajunge… Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale. Psalmii 91:10,11
Pe 15 aprilie 2019, seara, a izbucnit un incendiu devastator în celebra Catedrală Notre-Dame, din Paris. Întreaga lume și-a manifestat regretul și apoi chiar susținerea pentru reabilitare. Imediat după incendiul de la Notre-Dame a început o sarabandă de promisiuni, mari companii și celebrități făcând promisiuni că vor dona bani pentru refacerea monumentului. Până în prezent însă, doar 9% dintre promisiunile de donații au fost concretizate, a declarat ministrul francez al culturii. Ceva ciudat s-a întâmplat. Entuziasmul și emoția tragediei au trecut, iar „generoșii” care au promis au simțit cum le dispare elanul. Unii au așteptat să facă alții primul pas, apoi, văzând că cei mai mulți nu-și onorează promisiunile, au considerat că nu ar trebui să fie singurii „fraieri” de pe lume. Astfel, refacerea monumentului se va desfășura cu mult mai puține resurse și în mult mai mult timp. Specific speciei umane! De multe ori, oamenii au promis cu o generozitate suspectă, din proprie inițiativă chiar, apoi s-au răzgândit.
Poate că cel mai cunoscut caz este al lui Anania și Safira, soția lui. Au luat o decizie pentru o donație, apoi, văzând suma pe care au obținut-o, li s-a părut prea mult să dea cât au promis și au ascuns o parte. Știm cu toții finalul nefericit.
De ce ne grăbim să promitem foarte mult și de ce ne răzgândim atât de ușor? Promitem pentru că ne conduc emoțiile (indiferent că e vorba de pioșenie sau teamă; poate fi spaimă sau un simț de datorie). În momentul când emoțiile se estompează, apare logica și ea ne spune că nu e corect ce am promis, nu aveam informații suficiente și nu e obligatoriu să onorăm o promisiune făcută în condiții nepotrivite. Ne răzgândim când putem găsi o argumentație prin care să ne liniștim conștiința. Dacă găsim o justificare, atunci anulăm promisiunea.
De gândit astăzi:
În înțelepciunea Lui, Dumnezeu ne dă sfatul de a nu făgădui nimic înainte de a chibzui bine. O promisiune făcută devine obligație. Nu te juca de-a promisiunile; mai bine nu face promisiuni decât să nu le onorezi. El nu ne cere să promitem, dar suferă atunci când noi o facem, apoi ne răzgândim.