Psalmul 11

La Domnul găsesc scăpare! Cum puteți să-mi spuneți: „Fugi în munții voștri ca o pasăre”? Căci iată că cei răi încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată. Și când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc și pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăște pe cel rău și pe cel ce iubește silnicia. Peste cei răi plouă cărbuni, foc și pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte. Căci Domnul este drept, iubește dreptatea, și cei neprihăniți privesc Fața Lui. Psalmul 11
Ca majoritatea psalmilor, și acesta este o rugăciune de speranță. Este un fel de a spune oamenilor ceva ce vrem să audă de fapt Dumnezeu. Ne imaginăm că, vorbind despre ocrotire și dreptate, despre puterea lui Dumnezeu și despre răutatea celor din jur, noi Îi sugerăm lui Dumnezeu cam ce am dori și sperăm să facă. Nu realizăm că, în realitate, chiar Duhul Lui ne inspiră să rostim astfel de rugăciuni, pline de optimism și încredere. Tatăl nostru știe încă dinainte de a rosti noi cuvintele ce nevoi avem. Are însă trebuință de rugăciunile noastre pentru a putea să respecte dreptul nostru de a decide cu privire la propria viață. Pentru a putea interveni în viața mea, El are nevoie să Îi ofer deschidere și să îmi exprim dorința. Psalmul 11 este una dintre cele mai luminoase rugăciuni. Dacă nu știi vreodată cum să te rogi, citește acest psalm și prezintă-l ca pe propria dorință; formulează-l în propriile cuvinte!
De gândit astăzi:
Dacă poți găsi cuvinte speciale, alege și exprimă o rugăciune, Dumnezeu merită să Îi adresăm cuvinte alese. Dacă ești în pană de idei și de cuvinte, lasă inima, gândurile tale să stea înaintea Lui în tăcere și spune-I că vrei să te ajute, să te conducă, să te protejeze. El aude și cele mai frumoase imnuri, dar și cea mai profundă tăcere, și răspunde la fel de bucuros.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro