Puterea cântatului

Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui! Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui! – Psalmii 105:1,2
Muzica încorporează un aspect elementar al culturii tuturor civilizaţilor. Într-o măsură mai mare sau mai mică, muzica însoţeşte fiecare fiinţă umană şi reprezintă un instrument de comunicare şi exprimare a emoţiilor. În acelaşi timp, muzica influenţează emoţiile, deci există o influenţă reciprocă, potenţialul acesteia nefiind decât puţin cunoscut. Gary Ansdell, un renumit profesor şi cercetător de la Universitatea din Melbourne (Australia), în cartea sa How Music Helps in Music Therapy and Everyday Life (Cum ajută muzica în meloterapie şi în viaţa de zi cu zi), evidenţiază importanţa ei ca modalitate de îmbunătăţire a stării de bine. Psihoterapia, meloterapia şi în special cântatul sunt folosite ca instrumente eficiente în recuperarea pacienţilor suferinzi de schizofrenie, demenţă, maladia Parkinson şi alte boli neurodegenerative.
Un experiment desfăşurat de studenţii la Muzică a evidenţiat că aceia care ascultau muzică veselă în timp ce îşi cufundau mâinile în apă cu gheaţă tolerau durerea timp mai îndelungat şi o descriau ca mai puţin severă decât cei care ascultau o muzică tristă. Acest lucru înseamnă că muzica, folosită corespunzător, poate favoriza o stare emoţională care să devină preponderentă şi să-i ajute pe oameni să suporte durerea şi declinul fizic.
Cartea biblică Faptele apostolilor relatează cum Pavel şi Sila s-au folosit de puterea cântatului într-o situaţie adversă. Era miezul nopţii şi se aflau în cea mai adâncă celulă a temniţei din Filipi, cu picioarele în butuci şi cu răni serioase, pentru că fuseseră bătuţi zdravăn cu nuiele. Fără îndoială, era o situaţie de anxietate cumplită (vezi Faptele 16:22-25). Poate exista un moment mai greu decât acesta în care să cânţi? Ce consecinţe a avut cântatul lor?
Prin cântările lor, apostolii au adus speranţă intr-un loc singuratic şi întunecos, încărcat de durere şi suferinţă. „Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia” (v. 26). În timp ce ei cântau, toţi întemniţaţii au fost eliberaţi din lanţuri, dar absolut niciunul nu voia să evadeze. Ascultarea imnurilor de închinare într-o asemenea situaţie gravă le-a generat dintr-odată ascultătorilor un aşa interes încât mulţi dintre ei şi-au predat viaţa lui Dumnezeu (v. 33).
Încearcă astăzi puterea copleşitoare a cântatului! Mulţi simt eliberare şi calm în timp ce cântă imnuri şi îşi înalţă glasul în laude către Dumnezeu.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro