Puterea obiceiului

Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul? – Ieremia 13:23
Acest verset ar putea genera sentimente de neajutorare şi vulnerabilitate, deoarece afirmă: „Dacă obiceiurile tale rele sunt permanente precum culoarea pielii sau a părului, la oameni şi la animale (determinate genetic), o să poţi fi în stare să-ţi schimbi caracterul rău, adânc înrădăcinat prin puterea obişnuinţei? Te-ai putea elibera de dependenţe?” Din fericire, când interpretăm pasajul în context, ne dăm seama că Dumnezeu este empatic, iubitor şi nu ne lasă fără ajutor. Situaţia din Iuda de pe timpul lui Ieremia era una de idolatrie pe faţă. Din poruncă divină, Ieremia a dedicat câteva capitole descrierii stării păcătoase a lui Iuda şi destinului său fatal aproape inevitabil, conform textului de astăzi. Curând vom auzi şi noi invitaţia plăcută şi mângâietoare: „De aceea aşa vorbeşte Domnul: «Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea Mea; (…) ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine ca să te scap şi să te izbăvesc», zice Domnul. «Te voi izbăvi din mâna celor răi şi te voi scăpa din mâna asupritorilor»” (Ieremia 15:19-21). Apoi Ieremia afirmă: „Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic” (Ieremia 20:11).
Puterea obiceiurilor este colosală. Eu (J) am urmat cursurile Colegiului „San IIdefonso”, din Madrid, unde am învăţat atât doctrina, cât şi practicile tradiţiei catolice. De exemplu, toţi elevii trebuiau să-şi facă semnul crucii când treceau pe lângă chipul Mariei, care era aşezat sus, deasupra intrării principale în clădire. Probabil că am făcut câteva mii de semne ale crucii în acel loc minunat, pentru că pictura era aşezată într-un punct greu de evitat. Când am terminat şcoala, am îmbrăţişat doctrina creştină adventistă şi nu am mai făcut niciodată semnul crucii. Dar, când mi-am vizitat fosta şcoală, după câţiva ani, şi am trecut pe sub icoană, am constatat că mâna mea dreaptă s-a mişcat aproape de la sine, începând semnul crucii. Încă aveam urme ale unui obicei nepracticat deja de ani de zile, asociat cu credinţa în imaginea de deasupra uşii, obicei cu care însă nu mai eram de acord.
Chiar dacă puterea obişnuinţei este foarte mare, puterea lui Dumnezeu este şi mai mare. Mai mult decât atât, este la dispoziţia noastră, dacă vrem să-i permitem să acţioneze când avem multe obiceiuri rele. În acelaşi timp, hai să facem fapte bune fără nicio ezitare: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9)!