Puzzle-ul lui Dumnezeu

Devoțional zilnice 28 noiembrie 2018

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” – Romani 8:28

Când Dumnezeu a decis în final să-mi asculte rugăciunea şi să lipească în puzzle-ul vieţii mele încă o piesă, nu mi-aş fi imaginat că va lipi o astfel de piesă. Să vă povestesc. După perioada de maternitate, mi-am dorit foarte mult să-mi găsesc un loc de muncă, de preferat în domeniul meu. Am început să caut, mi-am trimis CV-ul la foarte multe firme, m-am înscris chiar la mai multe firme de intermedieri. Nimic. Şi nu pentru că nu m-am rugat. Am spus: „Doamne, în puzzle-ul vieţii mele, eu cred că acum se potriveşte foarte bine un loc de muncă la un birou, un job curat şi care să-mi permită să mă dezvolt.” Dar Dumnezeu a gândit altfel.

Într-o zi mă sună una dintre firmele de intermedieri să mă anunţe că au nevoie urgent de o cusătoreasă. M-ar interesa? Eram şocată! Cusătoreasă? Cum să spun că m-ar interesa când eu niciodată în viata mea nu am stat în fata unei maşini de cusut.

Adică ştiam să fac diferenţa dintre o maşină de cusut şi un OZN (cel puţin dintre unele maşini de cusut, altele sunt chiar de pe alte planete). Am spus, prin credinţă, da. Urma să merg la prima zi, ziua de probă. Mama mea a venit de urgenţă la mine cu maşina ei de mână şi mi-a arătat minimumul necesar. Am mers cu inima cât un purice, pentru că mă ştiam complet incapabilă. Pe tot drumul până la firmă m-am rugat încontinuu, iar Dumnezeu mi-a dat asigurarea că nu mă va lăsa să mă fac de râs. Am intrat, m-am aşezat la maşina destinată mie şi am început să cos. Nu doar că am reuşit, dar m-au acceptat şi în scurt timp am făcut progrese.

Uneori încă mai râd în faţa maşinii de cusut de modul amuzant în care lucrează Dumnezeu. Acum, după ceva vreme de atunci, descopăr că El nu încetează să mă înveţe lecţii importante. Am descoperit între colegele mele femei care aveau nevoie de o ureche care să le asculte. Am descoperit ce înseamnă să ai răbdare cu propria persoană şi cu propria evoluţie. Activând într-un domeniu necunoscut, învăţ să depind de Dumnezeu. Dacă aş fi putut alege, a coase ar fi fost una dintre piesele pe care nu m-aş fi gândit niciodată să le lipesc la viaţa mea. Dar în imaginea Lui de ansamblu, asta era piesa potrivită.

Dacă azi Dumnezeu lipeşte o piesă ciudată la viaţa ta, nu te îndoi. El creează încetul cu încetul chipul Său în tine.

Grety Blotor, Germania

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro