Răbdarea este o roadă

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. (Galateni 5:22-24)
Citind recent Galateni 5:22-24, m-am oprit să mă gândesc la roada răbdării. Îmi amintesc că se spune: „Răbdarea este o virtute.” Așa este, dar ce înseamnă, mai exact? Ce vrem să spunem atunci când folosim această expresie? De cele mai multe ori, o folosim ca pe o mustrare la adresa cuiva care nu prea manifestă răbdare. Mă gândeam: Dumnezeu, care ne-a creat, știa că lucrul acesta s-ar putea să fie o problemă pentru oameni, așa că a inclus răbdarea în coșul cu roadele de care avem nevoie pentru a experimenta cele mai sănătoase relații.
Ciudat, este ușor să avem răbdare atunci când nu avem nevoie de ea. Răbdarea (împruenă cu stăpânirea de sine) este una dintre virtuțile care se află în stare latentă până când o anumită situație o necesită. Sunt cea mai răbdătoare persoană atunci când soțul meu se comportă frumos cu mine și îmi face pe plac. Dar atunci când încearcă, de exemplu, să găsească o destinație necunoscută fără hartă sau GPS, roada răbdării dispare din coșul meu. E ca și când nici nu ar fi fost acolo.
Textul de astăzi se încheie cu afirmația: „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” Cu alte cuvinte, în calitate de urmași ai lui Hristos, trebuie să ne răstignim sau să ne ucidem patimile și poftele omenești care nu reflectă caracterul lui Hristos. Sună atât de dramatic, dar este necesar, pentru că inima omenească este deznădăjduit de rea; așa că, în fiecare zi trebuie să ne predăm pe deplin călăuzirii lui Isus Hristos.
Numai prin puterea lui Dumnezeu putem găsi răbdare în mijlocul unor situații tensionate. Și iată cât de uimitor este Dumnezeu. El ne-a programat creierele astfel încât să avem capacitatea de a învăța lucruri noi și noi moduri de existență. El tânjește să ne înnoiască. Dacă ne luptăm cu lipsa răbdării, aceasta poate fi învățată, iar Dumnezeu este cel care ne dă puterea de a găsi răbdarea.
Dacă îi permitem lui Hristos să ne dea puterea de a exercita răbdarea atunci când avem nevoie ea, vom descoperi adevărata libertate care ne scoate de sub stăpânirea propriilor emoții, pentru a trăi ca aceia care au fost schimbați după asemănarea cu Hristos.
Elaine Oliver

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro