Rebeca

De aceea mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii. (1 Tesaloniceni 5:11)
– Numai când te aud îmi vine să vomit!
Stăteam pe veranda hotelului și priveam patru fete adolescente care se opriseră din a juca volei. Fata care îi adresase aceste cuvinte Rebecăi, care avea părul negru prins în coadă, era îmbrăcată într-un costum de baie galben în dungi și avea un păr lung si blond. Uimită, Rebeca s-a uitat la prietena ei și i-a spus ceva atât de încet, încât eu nu auzisem. Cuvintele: „Termină odată!” i-au fost aruncate drept răspuns. S-a ridicat și s-a uitat în jur, de la fata blondă spre celelalte fete din grup.
Nimeni nu a spus nimic. Inima mi s-a întristat și mai mult când am văzut-o pe Rebeca întorcându-se și luându-și sandalele. În afară de pantalonii scurți roșii și de bluza albastră, Rebeca purta acum o pereche de lacrimi care izvorau dintr-o inimă frântă. S-a întors și a plecat. Cele trei fete au privit în tăcere, făcând schimb de priviri și uitându-se după Rebeca. Niciuna nu zâmbea.
– Rebeca, întoarce-te! a început una dintre ele.
Rebeca și-a continuat drumul, cu capul în jos, dar hotărâtă. Nu trebuia să îi văd fața ca să știu că plângea din cauza cuvintelor care îi fuseseră spuse pe plajă și de rușinea pe care o îndurase în acea zi de vară. Fata blondă nu a zis nimic fie din cauza șocului, fie din cauza sentimentului de vinovăție. Sper doar să nu fi fost din cauza mândriei.
– Rebeca, nu pleca! s-a auzit vocea celei de-a doua fete.
Rebeca se îndepărtase și mai mult. Le-am văzut pe cele două fete făcând schimb de priviri și apoi plecând în grabă după Rebeca. Blonda a ridicat din umeri și a luat‑o pe urmele lor.
Oare Rebeca și-a găsit prietene mai bune? Oare s-a împăcat cu fata blondă? A uitat vreodată cuvintele răutăcioase care i-au fost spuse sau măcar a reușit să treacă peste ele? Cei mai mulți dintre noi am fost la un moment dat fie o Rebeca, fie o fată blondă cu vorbe nesocotite. Majoritatea dintre noi încă se încadrează în una dintre cele două categorii. Indiferent în ce categorie ne-am regăsit sau ne regăsim, întrebarea care se pune este: Ce ar face Isus pentru fiecare dintre fetele „din noi”? El suferă pentru că una o rănește pe cealaltă prin cuvintele ei; cea care face aceasta este deja rănită. El are speranță pentru amândouă, pentru că ne iubește.
Dacă Isus ar fi fost pe plajă în ziua aceea – sau este în casa ta astăzi sau a fost în biroul tău ieri – cred că i-ar spune fiecărei „fete” dinăuntrul tău: „Mângâiați-vă una pe alta, fiica mea. Întăriți-vă, în loc să vă doborâți! Vocea ta frumoasă poate să aducă bucurie, nu întristare.”
Heather VandenHoven