Recreerea care are ca rezultat bucurie

Devoțional zilnice 20 iunie 2018

Atunci toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău. (Psalmii 5:11)

Vrăjmaşul neprihănirii are tot felul de plăceri pregătite pentru tinerii din toate straturile sociale şi ele nu sunt prezente numai în oraşele aglomerate, ci în fiecare loc locuit de fiinţe omeneşti. Lui Satana îi place să-i câştige pe tineri în rândurile lui, ca ostaşi. Arhivrăjmaşul ştie bine cu ce material are de-a face şi şi-a pus la lucru toată inteligenţa sa infernală pentru a născoci obiceiuri şi plăceri pentru tineri, cu care să înstrăineze sentimentele lor de Isus Hristos. Diferitele jocuri de societate au fost ruina miilor şi zecilor de mii care, dacă n-ar fi fost aceste atracţii, ar fi fost copii ascultători, respectuoşi faţă de părinţii lor, drepţi, curaţi şi nobili în aspiraţiile şi în caracterul lor. (Youth’s Instructor, 5 ianuarie 1887)

Ar veni oare Domnul Hristos în mijlocul mulţimii absorbite de jocurile şi plăcerile sale frivole, s-ar auzi oare melodia solemnă a vocii Lui în binecuvântare, spunând: „Pacea să fie peste casa aceasta”? Cum ar privi Mântuitorul lumii aceste scene de distracţii şi nebunii? (Reviewand Herald, 13 octombrie 1874)

Mândria şi ambiţia nu sunt niciodată satisfăcute, dar aceia care sunt cu adevărat înţelepţi vor găsi o plăcere consistentă şi înălţătoare în izvoarele de bucurie pe care Dumnezeu le-a pus la îndemâna tuturor. (Patriarhi şi profeţi, p. 50)

Este privilegiul şi datoria creştinilor să caute să-şi reîmprospăteze spiritul şi să-şi învigoreze corpul cu forme de recreere nevinovate, cu scopul de a-şi folosi energiile fizice şi intelectuale spre slava lui Dumnezeu. Recreerea noastră nu trebuie să fie în scene de veselie fără inimă, absurde, prosteşti. Noi putem conduce lucrurile în aşa fel, încât să fie binefăcătoare, să-i înalţe pe aceia cu care ne asociem şi să ne califice mai bine pe noi, ca şi pe ei, pentru a ne îndeplini mai cu succes îndatoririle care ne revin în calitate de creştini. (…) Religia lui Hristos este voioasă şi înălţătoare în influenţa ei. (Solii către tineret, p. 364)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro