Rege la 12 ani

Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Romani 8:28
Cel mai probabil știi istoria regelui Ezechia, care a fost înștiințat de Domnul, prin profetul Isaia, că va muri și că ar fi bine să-și pună ordine în lucrurile pe care le lasă drept moștenire. Ezechia s-a întristat foarte mult, apoi s-a rugat cu stăruință, iar Domnul l-a vindecat și i-a prelungit viața cu încă cincisprezece ani. Toți comentatorii istoriei au considerat că acest lucru nu a fost unul chiar atât de bun și pentru Ezechia. În acești ani, a făcut o greșeală foarte mare, făcând din experiența lui de vindecare un motiv de îngâmfare personală, și nu de laudă la adresa lui Dumnezeu. Un alt lucru întâmplat după vindecare a fost acela că a avut un urmaș, pe fiul lui, Manase. Cum era și firesc, după perioada de prelungire a vieții lui, Ezechia s-a stins și a lăsat pe tronul țării pe fiul său. Manase avea doisprezece ani când a devenit rege (2 Împ. 21:1). El era un copil abia trezit la viață. Imaginează-ți că un copil de clasa a VI-a ajunge președintele țării. Cum ți se pare? Evident că la început a condus prin consilieri și, probabil, cu ajutorul mamei sale. Ceea ce se știe despre Manase e faptul că a făcut atât de mult rău și a practicat atât de mult idolatria, încât a rămas un reper negativ. A fost mai rău decât toți împărații de dinainte și de după el. Comentatorii istoriei afirmă că și nașterea lui Manase a fost una dintre relele ce ar fi rămas neîntâmplate dacă Ezechia nu cerea o prelungire a vieții.
Întrebarea este însă: Răul a fost că s-a născut sau că a trăit făcând rău? Nu avem noi dreptul și nici competența să decidem dacă nașterea cuiva este un lucru bun sau rău. Ceea ce putem face este să ne întrebăm, în primul rând cu gândul la noi, de ce, odată venit în această lume, să nu trăiești în așa fel încât să onorezi darul existenței tale? Oricum viața este destul de scurtă și este practic șansa de a trăi în așa fel încât, obișnuindu-te și pregătindu-te pentru Împărăția lui Dumnezeu, să poți primi adevărata viață.
De gândit astăzi:
Nu este nici vina și nici meritul tău că exiști. Oricine ar fi părinții tăi și oriunde te-ai fi născut, consideră această viață ca pe o șansă – aceea de a te pregăti să trăiești într-o lume desăvârșită. Trăiește anii pe care i-ai primit astfel încât, la revenirea Mântuitorului, să ți se spună: „Bine, rob bun și credincios!”