Regele David

Devoțional zilnice 6 august 2018

„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut!” – Ioan 20:29

Criticii au pus la îndoială mai multe înregistrări biblice istorice care nu au fost confirmate încă de documente contemporane extrabiblice. De exemplu, fără vreo confirmare arheologică a existenţei sale, regele David a fost considerat doar un personaj mitologic. Dar în iulie 1993, nişte săpături conduse de arheologul israelian Avraham Biran a descoperit, la situl din Tel Dan, în nordul Israelului, un fragment dintr-un monument de piatră, sau o stelă, care comemora victoria unui rege aramean împotriva „împăratului Israelului”, a „regelui din Casa lui David” (Iuda).

The New York Times din 6 august 1993 a publicat un articol intitulat: „De la situl din Israel, veşti despre Casa lui David.” Acolo se spunea că oamenii învăţaţi au calificat acea descoperire ca „fenomenală”, „uimitoare” şi „senzaţională”. În noiembrie 2016, personalul de la Biblical Archeology au afirmat că inscripţia fragmentată de pe stelă „dovedea că regele David din Biblie era un personaj istoric adevărat şi nu doar o creaţie literară fantastică a scriitorilor şi editorilor de mai târziu ai Bibliei”. Poate chiar mai important, stela, creată de unul din cei mai critici duşmani al Israelului din vechime la mai bine de un secol după moartea lui David, recunoştea că David este fondatorul împărăţiei lui Iuda.

Astfel se ridică o întrebare crucială: ar trebui să ne încredem mai mult în sursele extrabiblice decât în relatarea biblică sau invers? Dacă privim Biblia doar ca pe o altă expresie veche religioasă-culturală, atunci ar trebui să aşteptăm o confirmare externă pentru relatările sale istorice.

Dar dacă acceptăm pretenţia Bibliei de a fi Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu (2 Petru 1:19-21; Apoc. 22:18-19), atunci ar trebui să îi acceptăm şi relatările istorice, fără a le pune la îndoială validitatea.

Doar în Biblie găsim „istoria neamului nostru omenesc, neîntinată de mândria sau prejudecăţile omeneşti”. Doar acolo „perdeaua este dată la o parte şi privim în spate, peste şi în toate acţiunile şi conflictele de interese, putere şi pasiune omenească, văzând cum uneltele Celui Preamilostiv lucrează cu răbdare şi duc la îndeplinire planurile Sale, după voia Sa” (Educaţie, p. 173). Acceptarea fără critică a Cuvântului lui Dumnezeu prin credinţă ne va întări credinţa şi ne va transforma vieţile!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro