După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. – Faptele apostolilor 4:31
Ni se spune că „cea mai mare şi cea mai urgentă nevoie a noastră este o reînviorare a adevăratei evlavii în rândul nostru” (Solii alese, cartea 1, p. 122). Recunoscând această nevoie, Consiliul anual al Conferinţei Generale din 2011 a votat Planul „Reînviorat prin Cuvântul Său”, care a fost lansat pe 17 aprilie 2012 şi s-a încheiat la Sesiunea Conferinţei Generale din iulie 2015. Fiecare membru al bisericii a fost încurajat să citească în fiecare zi un capitol anume din Biblie. Planul a fost reintrodus sub denumirea „Crede în prorocii Săi”, un program pentru cinci ani de citire a Bibliei şi a anumitor scrieri ale lui Ellen White.
Orice reînviorare adevărată din istoria creştinismului a început când oamenii au început să pledeze înaintea lui Dumnezeu în rugăciune stăruitoare şi să petreacă mai mult timp în studierea sârguincioasă a Cuvântului Său. Pe de-o parte, ni se spune că „Biblia nu ar trebui studiată niciodată fără rugăciune” (Calea către Hristos, p. 91). Pe de altă parte, ar trebui să recunoaştem că „citirea cuvântului lui Dumnezeu pregăteşte mintea pentru rugăciune” (Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 504). De aceea, „sper că vei fi un creştin zelos, adevărat, zi de zi, căutându-L pe Dumnezeu în rugăciune. Să nu fii într-atât de ocupat încât să nu poţi acorda timp studierii Bibliei şi pentru a căuta harul lui Dumnezeu în rugăciune umilă” (Fiice ale lui Dumnezeu, p. 160).
Trebuie să recunoaştem că reînviorarea şi reforma merg împreună. Reînviorarea generează imboldul spiritual pentru reformă, iar reforma este rezultatul oricărei reînviorări adevărate. Aceasta înseamnă că reînviorarea fără reformă este o iluzie spirituală goală şi reforma fără reînviorare nu este altceva decât formalism etic. Dacă în trecut mulţi predicatori puneau accentul pe reformă fără reînviorare, astăzi tendinţa este de a predica reînviorarea fără reformă, deoarece oamenii doresc să Îl accepte pe Hristos ca Mântuitor, dar nu neapărat şi ca Domn.
Un alt aspect esenţial al adevăratei reînviorări este că aceasta generează un simţământ puternic de smerenie şi umilinţă personală. Ori de câte ori oamenii devin mândri şi îi judecă pe ceilalţi putem fi siguri că nu Duhul Sfânt îi conduce. Planurile menţionate mai sus au intenţia de a ne stimula să Îl căutăm pe Domnul. Dar nu aştepta după alţii; caută-L pe Domnul acum, pentru tine!