Relaţiile interumane în Hristos

Studiu majori

Creştinismul este o religie relaţională: el priveşte relaţia cu Dumnezeu şi relaţia cu semenii. Este inutil să pretindem că avem o relaţie profundă cu Dumnezeu atât timp cât ea nu ne influenţează cu nimic relaţia cu ceilalţi oameni. Creştinismul nu este o religie individualistă. Principiile unităţii prezentate de Pavel în Epistola către efeseni pot fi aplicate şi la relaţia noastră cu alţii.

6. Cum leagă Pavel unitatea de supunere?

Efeseni 5:19-21
19. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
20. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
21. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.

Îndemnul lui Pavel de a ne supune unii altora se leagă de îndemnul celălalt de a fi „plini de Duh”. O dovadă a faptului că suntem plini de Duh este supunerea reciprocă. Supunerea aceasta se referă la atitudinea adecvată de smerenie şi de consideraţie faţă de alţii. În general, nu este o calitate înnăscută, ci este rodul locuirii Duhului în inimă. Este darul Duhului Sfânt care ne uneşte în Hristos. Din această perspectivă, supunerea dovedeşte că Îl respectăm pe Hristos şi jertfa Lui.

7. Ce efecte are supunerea reciprocă asupra relaţiilor cu cei din familie şi cu cei de la locul de muncă?

Efeseni 5:22,25
22. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,

Efeseni 6:1
Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.

Efeseni 6:4-9
4. Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.
5. Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos.
6. Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.
7. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,
8. căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.
9. Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.

Unitatea bisericii depinde într-o anumită măsură de unitatea familiei. Pavel a subliniat că relaţia dintre soţ şi soţie ar trebui să reflecte dragostea lui Hristos faţă de biserică, dragostea Sa dispusă la sacrificiu. Respectul este necesar în relaţia dintre soţii creştini, în relaţia dintre membrii bisericii, dar şi în relaţia dintre copii şi părinţi şi dintre angajaţi şi angajatori (robi şi stăpâni). În familiile şi în bisericile noastre ar trebui să domnească armonia şi pacea.

Ce principii din pasajele studiate astăzi te pot ajuta să-ți dai seama cum să te porți față de un membru al familiei sau față de un coleg de serviciu?

Post-ul Relaţiile interumane în Hristos apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit