Relațiile cer timp

Devoțional zilnic 18 mai 2019

Când am trecut Eu pe lângă tine, M-am uitat la tine şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea! – Ezechiel 16:8

Versurile unui imn mai vechi ne îndeamnă „să ne luăm timp să devenim sfinţi”, în ritmul alert al societăţii noastre, de abia mai avem timp să ne mai liniştim. Mintea noastră lucrează şi planifică înainte de vreme, chiar şi în somn. Dar un lucru care nu poate fi grăbit este formarea unei relaţii. De fapt, orice merită să fie obţinut cere timp. Învăţăm foarte mult atunci când ne luăm timp să creştem şi să înţelegem. Adesea avem tendinţa să intrăm grăbiţi într-o relaţie de dragoste fără a ne lua timp să vedem care este voia lui Dumnezeu sau pentru a cunoaşte cealaltă persoană. Uneori, când încheiem o tranzacţie de afaceri doar cu o semnătură, nu ne luăm suficient timp să vedem ce scrie printre rânduri. Apoi, când apar probleme, ne întrebăm: Oare în ce am intrat?

Când vine vorba să construim o relaţie cu Isus, este important să ne luăm timp să îl cunoaştem. Autorul unui imn vechi a înţeles acest lucru când a scris piesa „în grădină”. Cântecul vorbeşte despre a aştepta şi a asculta glasul Fiului lui Dumnezeu, în continuare versurile vorbesc despre plimbări, discuţii şi zăbovire.

Când suntem îndrăgostiţi, pare că timpul se opreşte în loc. În loc să mergem cu autobuzul, trenul sau să conducem maşina până la prietenul nostru special, adesea alegem să facem o plimbare împreună, deoarece avem atât de multe de povestit. Uneori zăbovim mai mult decât ar trebui. Isus doreşte să meargă alături de noi, El nu Se grăbeşte. El vrea să mai zăbovească puţin cu noi. El vrea să ne asculte preocupările, bucuriile şi întristările. El doreşte să îşi exprime în mod repetat dragostea Lui, spunând: „Fiica Mea, astăzi vreau să te acopăr cu dragostea Mea. Eşti a Mea.” Ce părtăşie dulce putem avea cu Cel mai mare dintre toţi iubiţii dacă ne luăm timp să îl cunoaştem! Acest Iubit nu ne va părăsi. El nu va divorţa niciodată de noi. O pauză în relaţia noastră ar veni doar din partea noastră.

Surorile mele, aţi vrea să vă alăturaţi mie şi să luaţi decizia să petreceţi timp de calitate pentru o relaţie mai bună cu Isus? încetineşte ritmul, linişteşte-te, calmează-te, relaxează-te şi fa tot ce trebuie făcut. Un alt imn, „O dragoste care nu mă va lăsa niciodată”, descrie răsplata unei prietenii strânse cu Hristos: ne putem odihni sufletele obosite în El, cu asigurarea că suntem într-o relaţie veşnică.


Joan M. Leslie

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro