Restaurare

Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase. (Isaia 43:18,19)
Într-o frumoasă zi de primăvară, fiul meu, Robby, a venit în dormitorul meu și mi-a zis:
– Mamă, cred că este timpul ca tu și tata să vă împăcați.
I-am spus că, după ce am petrecut zece ani rugându-mă pentru tatăl lui, nu mai aveam putere să o fac.
Dar Dumnezeu a început să lucreze în mine. Da, mă rugasem pentru fostul meu soț în timp ce încercam să îmi îndeplinesc înfricoșătoarea sarcină de mamă singură și să îmi cresc cei patru copii. Când am ajuns la cartea lui Neemia, în studiul biblic pentru femei, Dumnezeu mi-a arătat că, în reconstruirea zidului Ierusalimului, dărâmăturile trebuiseră îndepărtate din cauza amărăciunii oamenilor și a lipsei de încredere în Dumnezeu. Era timpul să mă rog pentru mine.
Am petrecut patru luni în propriul „Ghetsimani”, rugându-L pe Dumnezeu să îmi ierte păcatele – tot ceea ce greșisem în căsnicia mea, față de copiii mei și față de El. Dumnezeu m-a trezit în mijlocul nopții să petrec timp cu El, în liniște. Am citit din Cuvântul Lui, mi-am notat versete biblice și I le-am repetat cerând împlinirea acelor făgăduințe. Atunci, Dumnezeu mi-a dat făgăduința din Isaia 43:18 și 19.
Aceste versete afirmă întocmai ceea ce soțul meu mi-a spus atunci când am început să vorbim din nou:
– Cred că ar trebui să lăsăm trecutul în urmă.
Imaginează-ți lucrul acesta. Am decis foarte repede că voiam să ne recăsătorim și am convenit asupra datei de 1 decembrie. Știam că familiile noastre aveau să ne creadă nebuni, căci începuserăm să vorbim din nou doar de vreo două luni, dar Dumnezeu mi-a spus să număr zilele de când începuserăm să vorbim și până la 1 decembrie. Numărul era 52 – exact numărul de zile necesar pentru reconstruirea zidurilor Ierusalimului. Ne primiserăm răspunsul.
Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou. Îl lăudăm zilnic pentru lucrul acesta. El poate face la fel și în cazul tău.
Karen M. Phillips

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro