Revărsarea Duhului Sfânt – partea 2

Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12:9)
Marți dimineață, undeva între orele 2:00 și 3:00, prietena mea, Judith, s-a trezit brusc. Un sentiment de neliniște nu a mai lăsat-o să doarmă. Așa că s-a trezit, s-a dus să își ia Biblia și a ascultat de îndemnul pe care îl avea: de a se ruga pentru mine. A citit despre Naaman, care fusese vindecat când a ieșit din râul Iordan (vezi 2 Împărați 5:1-14). Prietena mea nu știa cum evolua lupta mea cu cancerul, așa că s-a rugat pur și simplu ca Dumnezeu să mă vindece și să mă curățească de cancer. În sfârșit s-a simțit împăcată și s-a pus iarăși în pat. La ora 3:45 (la patruzeci și cinci de minute după ce Judith s-a dus iarăși la culcare), am mers în sufragerie și am îngenuncheat. În timp ce Îl lăudam pe Dumnezeu, mi-am dat seama că m-a curățat. Am continuat să Îi împărtășesc bucuria vindecării – prin sângele Mielului – pe care o simțeam în interior și în exterior și L-am lăudat. Mă simțeam de parcă Duhul Sfânt Se revărsase peste mine. Am simțit prezența lui Isus deasupra mea, din cap până în picioare. Duhul Sfânt lucrase în Julie și în mine prin rugăciunea de mijlocire și prin prezența Sa.
Făgăduințele Bibliei spun că rugăciunile noastre pentru ceilalți vor fi și puternice și vor avea efect, iar această experiență m-a învățat două lecții despre importanța rugăciunii de mijlocire.
Prima lecție pe care am învățat-o din această experiență este că în Numele Domnului Isus Hristos este putere – de fiecare dată când șoptim o rugăciune pentru altcineva, Dumnezeu ne ia rugăciunile și le transformă într-un „moment” de împărtășire a Duhului Sfânt atât pentru persoana care se roagă, cât și pentru persoana pentru care este înălțată rugăciunea. Duhul Sfânt s-a revărsat atât asupra mea, cât și asupra lui Judith, în timp ce ne rugam.
În al doilea rând, am descoperit că, la fel cum cancerul nu mă definește ca persoană, nici păcatul nu mă poate întemnița sau defini. Dumnezeu o face. Sunt o fiică a Regelui. Sunt prețioasă pentru El. Știu că puterea Duhului Sfânt se revarsă peste noi toți atunci când ne adunăm și ne rugăm împreună, unul pentru altul, în numele și prin puterea Duhului Sfânt. Dumnezeu întotdeauna Se descoperă și Se manifestă pentru că Duhul Sfânt S-a revărsat asupra mea în acea dimineață de marți.
Judith se rugase și mijlocise pentru mine. Rugăciunile ei au primit răspuns.
Binecuvântat fie Numele Domnului!
Mary H. Maxson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro