Ridică-te! Ieşi din oraş!

Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-i cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate. – Geneza 19:16
Al doilea simptom al depresiei este lipsa de motivaţie sau interes pentru orice, inclusiv pentru activităţile favorite. Cristina se lupta zile la rând să coboare din pat şi să-şi înceapă ziua – lucru pe care îl făcea cu bucurie înainte. Ramiro era sociabil din naştere, dar şi-a pierdut dorinţa de a se întâlni cu prietenii. Camilla îndrăgea voleiul, dar acum motivaţia ei pentru sport dispăruse. Cauza acestui zid de netrecut în cele trei situaţii era depresia, care îşi demolase complet victimele şi le luase motivaţia.
Textul de astăzi ni-l prezintă pe Lot, care nu mai avea iniţiativă să părăsească Sodoma. Salvarea propriei vieţi ar fi trebuit să-i producă o reacţie imediată, dar nu era cazul lui Lot, aşa că îngerii au fost obligaţi să-l forţeze să plece. Nu avem dovezi că acest bărbat suferea de depresie, dar comportamentul lui ilustrează unul din simptomele ei: lipsa de motivaţie.
Harry Randall Truman (1896-1980) şi-a pierdut şi el motivaţia spre sfârşitul vieţii. Trăia aproape de muntele St. Helens, în statul Washington (SUA). Fuseseră emise multe avertismente cu privire la erupţia iminentă a vulcanului St. Helens în apropiere, dar Harry a insistat să rămână în cabana lui. Autorităţile au venit de mai multe ori la el să-l convingă de pericol, dar el nu le-a dat importanţă. Când, în data de 18 mai 1980, s-a produs cel mai mare dezastru vulcanic din istoria Statelor Unite – erupţia vulcanului St. Helens -, Harry a fost îngropat sub torentul de foc, lavă şi cenuşă.
Istoria lui Harry şi cea a lui Lot sunt similare, deoarece amândoi ezitau. În cele din urmă însă, istoriile lor au avut un final diferit. Amândoi ezitau din cauza dependenţei de bunurile lor. Unul dintre ei a ignorat avertizarea şi a pierit, în timp ce celălalt a fost luat de fiinţele cereşti, apucat de mână şi salvat, împreună cu familia lui.
Există ceva care te absoarbe şi nu eşti în stare să reacţionezi la ce îţi cere Dumnezeu să faci? Chiar dacă îţi lipseşte motivaţia, Dumnezeu este gata să te apuce de mână, dacă îl laşi. Aceiaşi îngeri care au scos familia lui Lot din Sodoma nu au apucat mâna ginerilor lui, fiindcă aceştia nu erau pregătiţi să-şi lase bunurile în urmă. Dacă vrei, El te va apuca de mână şi te va duce la un loc sigur, iar în cele din urmă îţi va oferi salvarea veşnică.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro