Risipă de iubire (I)

„Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată.” (Luca 15:13)
Ascultă ediția audio aici.
O poveste evreiască spune că un rabin pe nume Eisek ben Jekel, din Cracovia, a avut un vis în care era îndemnat să meargă în Praga pentru că acolo, sub podul care duce la palatul regal, trebuia să caute o comoară. Rabinul a ignorat visul, însă visul a revenit și mai insistent, până când rabinul a cedat și a plecat în căutarea comorii. Ajungând la locul cu pricina, chiar sub podul din apropierea palatului din Praga, rabinul a observat că locul este păzit de gardieni. Evident, nu avea nicio șansă să sape în locul acela după comoară. Descurajat și totodată dezamăgit pentru că dăduse crezare unui vis, se pregătea să plece, când un gardian l-a oprit și i-a cerut socoteală pentru prezența sa acolo. Fără să se ascundă, rabinul i-a spus gardianului toată povestea cu visul. Gardianul a izbucnit într-un râs ironic și i-a spus:
— Și eu am avut astfel de vise și, dacă le-aș fi dat crezare, acum mi-aș fi pierdut timpul căutând prin Cracovia casa unui rabin, Eisek ben Jekel parcă. Undeva sub soba lui din dormitor, ar fi ascunsă o comoară.
Rabinul nu și-a putut ascunde uimirea și îndată, fără prea multe explicații, a rupt-o la fugă. A ajuns acasă și, spre mirarea tuturor din casă, a început să sape sub soba din dormitor.
Povestea spune că acolo ar fi găsit o comoară și cu acei bani ar fi construit o școală.
Morala e simplă și li se potrivește multora dintre noi. Căutăm comori și suntem gata să înconjurăm pământul pentru ele. Însă de cele mai multe ori comoara e chiar aici, lângă noi, aproape. Fiul risipitor a mers într-o țară îndepărtată să caute comoara pentru ca apoi să înțeleagă că iubirea tatălui era cea mai prețioasă comoară și se afla lângă el.
Doamne, astăzi, ca un fiu risipitor, mă întorc la Tine!
Provocare:
Fii atent la comorile din jurul tău! Ar fi păcat să faci un ocol pentru ele când ele se află chiar foarte aproape.
Ovidiu Băluță
Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro