Robul din parabola fiului pierdut

Devoțional zilnice 27 octombrie 2018

A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.” (Luca 15:26-27)

Nimic deosebit în descrierea biblică a unui rob care participă la lucrul familiei şi execută tot ce i se porunceşte. Nu-i ştim numele. Nu se spune nicăieri nimic despre el. Un simplu rob, care este chemat, întrebat şi răspunde.

Tocmai aici este partea care-l caracterizează. Sosirea fiului celui tânăr a fost repede făcută cunoscută celor de acasă. Aceştia au văzut bucuria stăpânului la întoarcerea fiului său. Ba mai mult, au participat la tăierea viţelului și la aranjarea mesei, de fapt la organizarea întregii festivităţi de bucurie. Ei înşişi erau bucuroşi de acest eveniment. Aşa era robul pe care l-a chemat fiul cel mare la sosirea lui acasă de la câmp. Întrebat, bucuros, spune cele întâmplate. A fost doar un răspuns, o mărturisire care a stârnit mânia fiului celui mare, pentru că se simțea nedreptăţit în mândria şi egoismul său.

Relatarea despre robul acesta atrage atenţia la modul în care suntem cuprinşi în lucrarea de salvare a omenirii. Ne considerăm slujitori în casa stăpânului nostru. Unii copii ai credinţei au plecat de acasă şi au revenit. Sunt alţii care nu au fost cu noi şi vin ca acasă. Robul din pildă era implicat în bucuria stăpânului său. Şi mărturisea corect cele întâmplate.

Suntem chemaţi să facem cunoscută bucuria stăpânului pentru orice copil rătăcit care se întoarce acasă.

„În timp ce păcătosul este încă departe de casa Tatălui, cheltuindu-şi averea într-o ţară străină, inima Tatălui se topeşte de dor după el; şi orice dorinţă de întoarcere la Dumnezeu trezită în suflet nu este decât chemarea plină de căldură a Duhului Său, îmbiind, rugând şi atrăgând pe fiul rătăcitor spre inima iubitoare a Tatălui.” (Calea către Hristos, p. 54)

Datoria robului lui Dumnezeu de azi este să transmită această bucurie a chemării lui Isus tuturor celor pierduţi. Astăzi va fi o nouă ocazie. Bucură-te alături de Isus şi spune acest lucru şi celor din jur.

Isuse, învaţă-ne să spunem despre bucuria Cerului tuturor celor pierduţi care doresc să Te găsească!

Suciu Iosif, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro