Robul lui Dumnezeu

Tremurând de frică în colțul unui dulap, te întrebi: Oare mă vor găsi? Niște oameni imenși deschid ușa și te trag afară. Te aruncă în spatele unui camion și mai apoi într-un avion de marfă, care te duce la o ascunzătoare din junglă. În cele din urmă, acei bărbați îți spun direct că fie vei lucra de dimineață până seara în arșița soarelui, fie vei muri de foame.
Cât de mult te-ai bucura să le slujești răpitorilor tăi?
Citește Exodul 21:1-7
De ce ar alege un sclav să rămână lângă stăpânul lui?
Adeseori, oamenii din vremurile biblice se vindeau pe sine pentru a răscumpăra o datorie pe care o aveau. Nu cu multă vreme în urmă, africanii erau bătuți și forțați să slujească împotriva voinței lor.
Dar Exodul 21 prezintă un cu totul alt tip de sclav, unul care a spus de bunăvoie „nu” libertății, ca să poată rămâne lângă stăpânul său. Stăpânul l-a luat pe sclav și l-a dus la stâlpul ușii, unde i-a găurit urechea. (Nu încerca lucrul acesta acasă. Mamei tale nu îi va plăcea gaura din tocul ușii.) Urechea aceea găurită arăta că sclavul era pentru totdeauna „robul” lui, cineva care îi slujește stăpânului său pentru că vrea lucrul acesta.
Iată un devotament ciudat. Dar este nebunesc? Robul nu a văzut lucrurile astfel. Voia să lucreze din greu pentru stăpânul lui fiindcă era recunoscător pentru ceea ce îi oferise stăpânul – siguranță, iubire, o familie, mâncare, o casă.
Mai târziu, în Biblie, Pavel spune despre sine că este un rob al lui Isus Hristos (vezi un exemplu în Romani 1:1). Pavel era atât de sigur de iubirea lui Dumnezeu, încât a ales să asculte de Dumnezeu în toate modurile în care știa să o facă – din toată inima și cu bucurie. Pavel știa că, spre deosebire de stăpânii lumești, Dumnezeu este un stăpân drept și bun. Dumnezeu ne oferă „orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit” (Iacov 1:17), de la viață și până la dragostea infinită.
Dumnezeu nu te forțează să Îl slujești. Nu te bate niciodată ca să te facă să asculți de El. Îți câștigă respectul, încrederea și iubirea. Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.
Atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. Exodul 21:6

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro