Românii aruncă la gunoi, în medie, aproximativ 9 kilograme de mâncare pe lună, arată statisticile făcute de mai multe organizaţii active în domeniul combaterii risipei de alimente. Cifra este uriașă, în raport cu sărăcia pe care o clamăm aproape la fiecare pas.
Cu câteva zile în urmă a avut loc la Cluj o cină comunitară pregătită doar din alimente pe care supermarketurile le-ar fi aruncat, pe motiv că sunt inestetice şi nu le mai cumpără nimeni. Prin faptul că irosim mâncarea afectăm şi mediul înconjurător şi contribuim la încălzirea globală, spun organizatorii. „Nu stăm foarte bine. Statistic vorbind, irosim, pe cap de locuitor, cam 9 kilograme de mâncare pe lună. Ca să vă daţi seama de cantitatea de mâncare risipită la nivelul întregii ţări, dacă am utiliza mâncarea risipită într-un an, în România, am putea hrăni Clujul timp de 20 de ani”, a declarat Camelia Gui, organizatorul evenimentului de la Cluj, conform RFI. Cu ajutorul alimentelor colectate din pieţe şi din supermarketurile din Cluj, membrii echipei Food Waste Combat au gătit supă cremă de legume, orez cu legume şi curry, dar şi tort de morcovi pentru aproximativ 70 de persoane.
Cifrele arată că peste 4 milioane și jumătate de români au dificultăţi cu procurarea hranei zilnice, în timp ce, anual, în România se aruncă în fiecare an aproape 3 milioane de tone de mâncare. La nivelul statelor membre UE, risipa alimentară este de peste 89 de milioane de tone, din care 2,5% revin României. Astfel, în topul ţărilor europene care generează cele mai multe deșeuri alimentare, România se află pe locul 10 din 27. Europenii aruncă anual în medie 180 de kilograme de mâncare pe cap de locuitor, conform datelor publicate de Eurostat. În România, fiecare persoană aruncă anual 100 de kilograme de alimente. În schimb, fiecare francez, de exemplu, aruncă anual la gunoi în jur de 20 de kilograme de alimente, dintre care 7 kilograme sunt produse pe care nici nu le-a scos din ambalaj, în timp ce restul sunt deşeuri alimentare.
Iniţiativa celor din Cluj a venit în contextul în care Legea risipei alimentare tocmai a fost adoptată de Camera Deputaţilor. Ea prevede vânzarea la preţ redus sau donarea unor produse aflate la limita datei de expirare pentru consum şi impune sancţiuni de până la 10.000 de lei pentru agenţii economici care aruncă la gunoi alimente comestibile. Și tineri din Alba au venit cu o iniţiativă similară celei din Cluj. Aceștia adună din piaţă legumele și fructele care nu se vând și le oferă oamenilor nevoiași. În mai puţin de două luni au strâns în jur de 500 de kilograme pentru 40 de familii.
Parlamentul European a adoptat încă din 2012 o rezoluţie care îndeamnă la luarea de măsuri pentru înjumătăţirea risipei de alimente până în 2025. În acest context a fost stabilită și o Zi Mondială a Alimentaţiei, însă o singură dezbatere pe an nu este suficientă pentru modificarea unui tip de comportament deprins în ani de zile. Este nevoie de un imens efort colectiv şi de o vastă sensibilizare a opiniei publice. În plus, sunt necesare intervenţii legislative pentru ca aceste obiceiuri negative să se modifice semnificativ.
În această direcţie, ministrul agriculturii, Achim Irimescu, consideră că, atunci când preţurile la alimente vor avea o valoare reală, adică atunci când vor fi reduse subvenţiile, va fi redusă risipa. „Creşterea preţurilor ar putea ajuta la reducerea risipei. Dacă plăteşti preţul corect pentru un kilogram de carne, fără subvenţii, sigur vei gestiona mai bine cantităţile”, a spus ministrul. Această măsură însă cu siguranţă nu va fi și agreată, fiindcă presiunea va fi pusă pe cumpărător, cu atât mai mult cu cât impresia generală este că risipa ar fi în zona marilor lanţuri comerciale. Surprinzător însă, risipa generată de produsele care expiră în raft este de doar 7 procente din total.
Şefa Direcţiei de Asistenţă Socială Bucureşti, Cosmina Simean-Nicolescu, confirmă faptul că risipa cea mai mare este în gospodării. Cu alte cuvinte, românii cumpără prea mult și gătesc prea puţin. Potrivit lui Simean-Nicolescu, situaţia aceasta are la bază o combinaţie de reminiscenţe ale foamei de pe vremea comunismului cu lipsa de educaţie, dar reprezintă și o chestiune specifică societăţilor creștin-ortodoxe.