Rugăciunea şi mulţumirea

Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. – Romani 12:12
Cât de multă suferinţă ar putea fi evitată dacă am pune mai bine în practică sfaturile evanghelice din Romani 12! Nu este de mirare că acest capitol din Biblie este unul dintre cele preferate de preoţi, pastori şi consilieri creştini atunci când încurajează relaţiile interpersonale de calitate. Pavel îi oferă bisericii din Roma un sfat plin de tandreţe şi grijă, asemenea unui tată iubitor sau a unui frate mai mare plin de bunătate. El îi cheamă pe credincioşi să facă lucruri semnificative, fiecare conform darului său, să dea dovadă de dragoste frăţească, să fie morali şi să se ferească de rău, să se îngrijească de viaţa lor spirituală, să nu fie leneşi, să dea dovadă de empatie şi umilinţă şi să-L slujească cu bucurie pe Dumnezeu chiar şi în încercări. În cele din urmă, El îi încurajează să nu înceteze să se roage.
Neal Krause şi David Hayward au desfăşurat un studiu la Universitatea din Michigan (Statele Unite) şi au examinat practicile de rugăciune şi satisfacţia privind propria viaţă. Au intervievat 1 024 de bărbaţi şi femei de două ori pe parcursul a trei ani. Participanţii aveau peste 65 de ani şi reprezentau specificul geografic şi etnic al ţării lor. Ei au răspuns la întrebări despre viaţa lor spirituală şi religioasă, despre practicile de rugăciune şi la diverse alte întrebări despre credinţă. Studiul a fost publicat în Journal of Religion and Health, arătând că aceia care se rugau cu toată încrederea se bucurau de o mai mare satisfacţie în viaţă, de-a lungul timpului.
De ce acest studiu şi multe altele arată că rugăciunea este asociată cu starea de bine? Mai întâi, pentru că încrederea în Dumnezeu este un factor al sănătăţii mintale şi fizice, reducând senzaţia de permanentă ameninţare a factorilor de stres şi anxietate. În al doilea rând, pentru că şi atunci când lucrurile ne scapă de sub control, noi găsim pace în înţelegerea faptului că Dumnezeul universului veghează asupra vieţilor noastre.
Da, rugăciunea este necesară, aşa că apostolul Pavel ne invită să recurgem la ea continuu, în ciuda greutăţilor. Chiar dacă avem de trecut prin experienţe dificile, rugăciunea este cea mai bună cale de a ne menţine bucuria şi de a ieşi biruitori şi mai puternici, pentru a fi în stare să ne confruntăm cu alte provocări.
Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te, după sfatul din Romani 12. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro