Să ascultăm

Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. (Iacov 1:5)
Există cel puțin o certitudine în viața fiecăruia. Și care să fie aceasta? Dacă ești sincer cu tine și vei derula amintirile, vei vedea că ți-a lipsit cel puțin o dată înțelepciunea. Nu ne este ușor să recunoaștem acest lucru. Este adevărat că autorul abordează aici diplomatic subiectul, și ne provoacă la introspecție dar și la sinceritate atunci când spune „Dacă”.
Unii oameni văd acest lucru sub forma unei piramide. La bază stau datele, după aceasta, informația dată de ele, apoi cunoștința, iar în vârful piramidei stă înțelepciunea. Ce faci atunci când trebuie să acționezi rapid și nu ai timpul necesar ca să vezi problema din toate punctele de vedere, să întorci situația pe toate părțile și așa mai departe? Ne spune Iacov, probabil din propria experiență: pur și simplu să o cerem.
La cât de generos este Dumnezeu, care s-a sacrificat pe Golgota pentru noi, El așteaptă cu nerăbdare să cerem și să primim înțelepciunea, mai mult decât așteptăm noi împlinirea celor mai frumoase visuri ale noastre. Sunt timpuri când nu mai știm unde să ne ducem, dacă să o luăm la dreapta sau la stânga, dacă să așteptăm sau să acționăm. Cât de mult avem nevoie fiecare de înțelepciunea de sus, în momentele dificile, încercările, testele și dezamăgirile vieții, dar și în momentele când „suntem pe valul succesului”. În unele cazuri, când ne este testată credința, uneori murmurăm, ne plângem sau devenim nesiguri în umblarea noastră spirituală, dar Dumnezeu știe că suntem slabi și fragili. Chiar atunci Dumnezeu ne va da înțelepciunea pentru a avea o credință statornică, o îndelungă răbdare, iar pe deasupra, bucurie și pace. Biblia ne spune că începutul înțelepciunii este frica de Domnul (ascultare de Cuvântul Lui). Să învățăm să ascultăm vocea lui Dumnezeu și să ascultăm de Cuvântul Lui!
Robert Costache, Pastor – Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro