Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta. (Numeri 6:27)
Cuvântul lui Dumnezeu pune un mare accent asupra influenţei tovărăşiilor, chiar asupra oamenilor maturi. Cât de mare este puterea lor asupra minţii şi a caracterului în formare al copiilor şi tinerilor! Tovărăşiile pe care aceştia şi le fac, principiile pe care le adoptă, obiceiurile pe care şi le formează vor hotărî dacă vor fi folositori aici şi vor hotărî asupra interesului lor viitor şi veşnic. (…)
Venind în legătură cu oameni necredincioşi, iubitori de plăceri şi stricaţi, mulţi, foarte mulţi tineri îşi pierd simplitatea şi curăţia, credinţa în Dumnezeu şi spiritul de jertfire de sine, pe care taţii şi mamele lor creştine le-au cultivat şi le-au păstrat prin învăţături alese şi rugăciuni stăruitoare. (…)
De obicei, au idei cuprinzătoare, scopuri altruiste şi aspiraţii nobile aceia în care caracteristicile acestea s-au dezvoltat prin legăturile lor din tinereţe. În învăţăturile date lui Israel, Dumnezeu a stăruit asupra însemnătăţii supravegherii prietenilor pe care şi-i fac copiii lor. Toate rânduielile cu privire la viaţa civilă, religioasă şi socială aveau scopul de a-i feri pe copii de tovărăşii dăunătoare şi de a-i obişnui de la o vârstă fragedă cu preceptele şi principiile Legii lui Dumnezeu. Parabola dată la naşterea naţiunii ar fi trebuit să impresioneze puternic inima tuturor. Înainte ca acea teribilă ultimă pedeapsă să vină asupra egiptenilor – moartea întâilor născuţi Dumnezeu le-a poruncit israeliţilor ca fiecare să-şi adune copiii în casă. Ușiorii fiecărei case erau stropiţi cu sânge şi toţi membrii familiei trebuiau să stea în casă, la adăpostul acestui semn. Tot aşa şi astăzi, părinţii care îl iubesc pe Dumnezeu şi se tem de El trebuie să-şi păstreze copiii „sub semnul legământului”, la adăpostul pe care-l dă sfânta putere care vine din sângele răscumpărător al Domnului Hristos. (Divina vindecare, p. 293-294).