Sabatul într-o lume rotundă

Devoțional zilnice 13 octombrie 2018

Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului […] Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. – Luca 23:54-56

Cum poate poporul lui Dumnezeu să păzească corect Sabatul, de vineri de la apusul soarelui până sâmbătă la apus (Neemia 13:15-22; Luca 23:54; Levitic 23:32) într-o lume rotundă, cu atât de multe diferenţe de fus orar? Pe tot pământul, în timp ce în unele regiuni oamenii ţin deja Sabatul, alţii încă lucrează.

Pentru că locuim pe acest pământ rotund, două chestiuni principale trebuiau să fie stabilite. Una era definirea punctului de la care timpul trebuia să fie măsurat. După diverse încercări, pe 13 octombrie 1884, Conferinţa Meridiană din Washington D.C. a definit meridianul Greenwich ca o linie dreaptă verticală de la Polul Nord la Polul Sud, trecând prin Observatorul Regal Greenwich, Londra. Cu longitudinea 0°, meridianul Greenwich separă estul de vest în acelaşi fel în care ecuatorul separă nordul de sud. Astfel, ora de Greenwich (GMT) a devenit centrul sistemului nostru de 24 de zone de timp diferite.

O altă problemă a fost să se facă trecerea de la o zi la alta. Această chestiune a fost rezolvată în cele din urmă de Linia Internaţională de Schimbare a Datei, o linie verticală în zigzag care trece prin mijlocul Oceanului Pacific şi de-a lungul semicercului lumii de la meridianul Greenwich. Mult din ea coincide cu linia longitudinală de 180°, dar deviază de asemenea pentru a trece de unele teritorii sau grupe de insule. Trecând de Linia Internaţională de Schimbare a Datei înspre est, trebuie scăzută o zi; trecând-o spre vest trebuie adăugată o zi. Această linie imaginară a permis tuturor zonelor de timp din lume să rămână în timpul lor real.

Unii critici susţin că Linia Internaţională de Schimbare a Datei a conspirat împotriva păzirii Sabatului, dar a afectat de altfel toate zilele săptămânii, inclusiv păzirea duminicii. Dumnezeu a creat o lume rotundă cu diferite fusuri orare şi nu putem s-o aplatizăm. Porunca de a păzi ziua a şaptea ca Sabatul sfânt nu cere uniformitate în timp. Trebuie să păzim Sabatul atunci când el soseşte, indiferent de zona de timp în care suntem.

În toate părţile acestei lumi rotunde ne putem bucura de binecuvântarea pusă deoparte pentru cei care păzesc cu credincioşie porunca Sabatului, aşa cum au făcut ucenicii lui Isus după moartea Sa pe cruce (Luca 23:54-56).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro