Sabia Duhului Sfânt

Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16,17)
E. G. White spune că „cel mai bun serviciu pe care îl poate face un om al lui Dumnezeu, este să împartă binecuvântările Bibliei, care au adus o incomparabilă tărie și nădejde în propria sa viață”. Biblia este manualul omului pentru mântuire. Tot ce trebuie spus cu privire la răspunderea omului față de Dumnezeu, se găsește în Scriptură, pentru că de când a fost scrisă prima ei pagină, Biblia a avut puterea de a transforma viețile oamenilor. În anul 1547, a fost încoronat ca rege al Angliei, Eduard al VI-lea. .
În ciuda faptului că a domnit doar șase ani, a reușit să ducă Anglia pe calea protestantismului. La încoronarea lui, arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Cranmer, l-a rugat pe regele de doar nouă ani să urmeze exemplul lui Iosia, regele antic al lui Iuda: acela de a distruge idolatria și de a-l venera pe Dumnezeu. În ziua încoronării i s-au adus trei săbii, ca un simbol al celor trei regate pe care le avea Anglia atunci și pe care tânărul rege urma să le cârmuiască. „Mai lipsește o sabie!” a strigat regele în clipele încoronării. Toți curtenii s-au cutremurat la auzul acestor cuvinte.
Atunci, regele a spus: „Mai lipsește Biblia, Sabia Duhului. Să o aduceți aici și să o puneți înaintea celor trei, căci fără această sabie, cuvântul lui Dumnezeu, nu voi putea cârmui împărăția”. Și de atunci, la încoronarea regilor Angliei, se află întotdeauna și Biblia, sabia Duhului Sfânt.
Așa cum unui copil i se arată care sunt răspunderile fundamentale ale unui adult, tot așa și creștinul găsește în Scriptură principiile care îl vor ajuta să crească la „starea de om mare, la înălțimea lui Hristos.”
Îți doresc, dragul meu, să lași Scriptura să te învețe să trăiești frumos. „Este folositor să însemnezi Biblia, dar este și mai folositor s-o lași pe ea să te însemneze.” (Anonim)
Andrada Sîngeorzan, Mentor Școala Liderilor – Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro