Sacrificiul suprem

Studiu majori 29 aprilie 2018

Studiul sacrificiului suprem făcut de Hristos îi ajută pe credincioşi să se pregăteascăpentru timpul sfârşitului. Adesea, oamenii se uită spre o ţintă care este înainte şi este normal. Dar este bine şi când îţi dai seama că ţelul propus a fost atins şi este în urmă. Şi ne gândim la Calvar. Ţinta urmărită de Isus pentru noi a fost atinsă acolo în mod ireversibil, definitiv, şi aceasta ne dă certitudinea că şi ţinta viitoare va fi împlinită.

1. De ce L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume?

Romani 8:3
Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.

Dumnezeu L-a trimis pe Hristos în lume ca jertfă pentru păcat, ca să osândească păcatul în firea pământească. Ce înseamnă aceasta mai exact? Ca fiinţă nemuritoare, Hristos nu putea să moară; El S-a făcut om şi a luat asupra Sa natura noastră muritoare, ca să poată muri în locul nostru.

Cu toate că era Dumnezeu prin însăşi natura Sa, El S-a făcut „asemenea oamenilor” şi „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte” (Filipeni 2:6-8). Într-un mod care depăşeşte înţelegerea noastră, Isus a lăsat deoparte prerogativele divinității și nu a apelat la ele în nicio circumstanţă pe parcursul vieţii şi lucrării Sale aici.

2. Ce ne spune Luca 9:22 despre faptul că moartea lui Hristos a fost parte a planului făcut împreună cu Tatăl din veșnicii?

Luca 9:22
Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învie.

Hristos a venit pe pământ ca să moară pentru omul păcătos. El a știut mai dinainte despre ironiile, loviturile de bici, bătăile şi crucificarea oribilă pe care avea să le înfrunte. Dragostea Sa este fără seamăn, nemaiîntâlnită şi nu poate fi înţeleasă pe deplin.

În faţa acestei iubiri, ce reacţie este mai potrivită decât aceea de a ne pleca înaintea Sa şi de a ne închina Lui cu credinţă şi supunere? Ce ne spune moartea Sa pe cruce despre „meritele” omului și „valoarea” lor?

Post-ul Sacrificiul suprem apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro