Șalum, mai-mare în Ierusalim

Devoțional zilnice 12 august 2018

Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Şalum, fiul lui Haloheş, mai-marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului. (Neemia 3:12)

Neemia, trimisul lui Artaxerxe, a sosit la Ierusalim şi a început să refacă zidurile cetăţii, în dorinţa de a restabili viaţa spirituală a lui Iuda. Reconstrucţia a început în vreme de criză, când bărbaţi cu influenţă în popor sabotau lucrările şi chiar pe Neemia. Şi totuşi o bună parte din popor a început să ridice efectiv zidurile. Preoţii, în frunte cu Eliaşib, au zidit Poarta Oilor. Alături de mulţi alţii, este menţionat Şalum, care lucra împreună cu fetele sale. El era mai-mare peste jumătate din ţinutul Ierusalimului, şi totuşi muncea la construcţie alături de ceilalţi. Prezenţa la lucru a fetelor sale, despre care nu ştim prea multe, denotă orientarea educaţională, spirituală şi chiar socială sănătoasă a familiei sale. Chiar dacă acestea erau fetele unui bărbat cu responsabilitate în Ierusalim, au venit şi au lucrat efectiv la ridicarea zidurilor.

Am trăit să văd cum în cazul fiului unui prefect, proprietar al unui bolid, care a accidentat mortal un bărbat, poliţia încerca să minimalizeze vina, datorită influenţei tatălui său, aruncând-o asupra victimei. Fiica directorului fabricii de cherestea trebuia musai să treacă examenul de admitere şi apoi pe cel de absolvire. Protejaţii aveau de toate… nu se punea problema participării la vreo muncă fizică.

Ce contrast izbitor între aceştia şi fetele lui Şalum, care efectiv cărau cărămizi şi ridicau zidul! Contrastul se accentuează când privim la Dumnezeu Tatăl şi la Fiul Său, Isus Hristos, care a înfruntat moartea din iubire pentru păcătos. Astfel, avem Evanghelia mântuirii.

„Umilul Nazarinean Şi-a arătat adevăratul Său titlu de nobleţe. El S-a ridicat deasupra neamului omenesc, a îndepărtat vălul păcatului şi al ocării şi S-a descoperit ca Slăvitul oştilor îngereşti.” (Hristos, Lumina lumii, p. 210)

Şalum este o provocare cu privire la educaţia, spiritualitatea, atmosfera şi relaţiile din familia noastră. Isus Hristos încă ne este Modelul.

Doamne Isuse, vreau să fiu un urmaş al Tău în toate privinţele, gata să lucrez, să ajut şi să iubesc aşa ca Tine!

Iosif Suciu, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro