„Doamne” I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot ” Ioan 4:15
Această femeie din Samaria credea că ceilalţi sunt de vină pentru necazurile ei. Se afla la al cincilea mariaj şi acesta nu mergea prea bine. Concluzia ei era că bărbaţii sunt nişte fiinţe imposibile cu care este foarte dificil de trăit. Nu putea vedea că şi ea avea o parte de vină.
Samariteanca a încercat să-şi găsească un stil de viaţă propriu, ca să poată supravieţui în contextul creat de propriul fel de a fi. Cum nu putea ieşi împreună cu celelalte femei la fântână, din cauza refuzului lor de a o avea alături, ea se ducea să aducă apă singură, în miezul zilei, pentru a nu se întâlni cu nimeni pe drum.
Cineva totuşi avea să o întâmpine la fântână pentru a-i oferi o filo-sofie de viaţă şi o soluţie mult mai bune decât tot ce descoperise ea până atunci. Vorbindu-i pe limba ei şi adaptându-şi metodele la nivelul preocupărilor ei, Mântuitorul i-a oferit apa care i-ar fi putut linişti setea sufletului. Aproape inconştientă, ea a acceptat oferta. Din momentul acela începea o poveste nouă pentru ea. Tot satul avea să fie uimit.
Abordând cele mai sensibile aspecte ale vieţii ei private. Mântuitorul i-a descoperit sursa necazurilor, care este inima nerenăscută. Soluţia era convertirea şi viaţa cea nouă în Hristos. El S-a oferit personal să o ajute să depăşească stagnarea în care se afla, pentru a putea ieşi din cercul vicios în care intrase. Pe dată, reţinerea oamenilor a făcut loc interesului de a o asculta şi mulţi au putut beneficia de noua ei bucurie.
Succesul la un pas de tine:
S-ar putea să nu ai dreptate considerându-i pe alţii vinovaţi de necazurile tale. Cuprinzându-te printre suspecţi, s-ar putea să găseşti soluţii mai eficiente!