Samuel Morris, prieten cu Dumnezeu

„Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.” Iov 22:21
Samuel Kaboo Morris s-a născut în anul 1873 într-un trib din Liberia. Tatăl său era conducătorul acelui trib, și Samuel îl iubea foarte mult. Din păcate, un trib rival l-a luat pe Samuel prizonier și, pentru că tatăl său nu a avut destule resurse să îl scape, s-a dat ordin să fie executat. În momentul în care se pregăteau armele, o lumină puternică a orbit pe toți dușmanii săi, și o voce s-a auzit: „Fugi, Kaboo, fugi!”. După ce a trecut prin mai multe experiențe cu Dumnezeu, acesta a ajuns într-o biserică de misionari unde, auzind experiența lui Saul din Tars, și-a dat seama că el a trecut prin exact același lucru. S-a convertit și a dorit să afle mai mult despre Dumnezeu, așa că a plecat spre New York, la „Universitatea Taylor”. Prin rugăciune și credință, el, care era acolo doar de câteva săptămâni, a salvat de la faliment acea universitate scriindu-și experiențele într-o carte vândută în multe exemplare. El îl numea pe Dumnezeu „Tatăl meu”. La vârsta de 20 de ani, Samuel a făcut pneumonie și a murit. Înainte de a muri a spus: „Sunt fericit. Am încredere că Dumnezeu se va îngriji de misiunea mea din Africa pe care nu am putut să o termin.” 
Samuel a murit fericit. S-a împrietenit cu Dumnezeu într-un mod unic. Credința sa a salvat o mulțime de vieți pentru Hristos.
Cu toții căutăm fericirea, ne dorim să fim admirați, apreciați și să ne simțim bine. În toată fuga noastră după plăceri uităm de Dumnezeu, considerând plictisitor să studiem sau să ne rugăm. Dar singurul lucru care ne poate face cu adevărat fericiți este prietenia cu Dumnezeu. El mereu ne cheamă, El stă la ușă și bate. Noi trebuie să Îl chemăm la noi și să ne împrietenim cu El, să comunicăm cu El, și doar atunci vom fi cu adevărat împliniți!
Koόs Răzvan, Ghid Asistent – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro