Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înaintea căderii. (Proverbele 16:18)
Astăzi, banii îi creează omului care îi deține iluzia invincibilității, iar aceasta vine la pachet cu o doză bună de aroganță. În vremurile biblice, banilor li se adaugă puterea militară. O armată numeroasă și victorioasă în lupte, pe lângă faptul că îi aducea și mai multă bogăție regelui care o comanda, îi amplifica foarte mult încrederea în sine.
O astfel de persoană arogantă și încrezătoare în forțele proprii este Sanherib. Înainte să asedieze Ierusalimul, înăbușise o revoltă în Babilon, înlăturându-l de pe tron pe Merodac-Baladan, pustiise ținuturile aramaice de pe Tigru și Eufrat, luând 200 000 de captivi, ocupase o parte din teritoriul Mediei, pusese sub tribut cetățile Tir, Arad, Edom, Așdod și altele, se războise cu Egiptul și cucerise Așchelonul, Libna, Lachisul și alte 45 de cetăți întărite din regatul Iuda. În urma acestei campanii din Iuda, obține de la regele Ezechia un tribut de 30 de talanți (circa 1 tonă) de aur și 300 de talanți (circa 10 tone) de argint.
Se credea invincibil și, mai mult, se credea trimisul lui Dumnezeu. Și așa și era (2 Împărați 19:25). Greșeala lui a fost însă mândria, faptul că și-a arogat sieși merite care I se cuveneau doar lui Dumnezeu (2 Împărați 19:22-24,28). Disprețul pe care îl arată față de Dumnezeu în mesajul trimis evreilor asediați îi aduce eșecul, iar mai apoi moartea, o moarte rușinoasă și nicidecum demnă de imaginea pe care el o avea despre sine.
Spre deosebire de Sanherib, care îndeplinea planul lui Dumnezeu fără să știe, noi avem o misiune încredințată de Dumnezeu, aceea de a vesti lumii vestea bună a mântuirii. Însă, asemenea lui Sanherib, putem fi tentați să atribuim succesul misiunii noastre propriilor aptitudini, putem fi tentați să ne arogăm un loc mai important decât se cuvine. Calea aceasta este una periculoasă, fiindcă la capătul ei se află trufia spirituală. Ca să ne ferim de acest pericol, trebuie să fim în permanență conștienți că „nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească” (1 Corinteni 3:7). Dacă e să învățăm ceva de la un personaj negativ, să învățăm măcar să evităm greșelile lui.
Cristinel Sava, redactor, Editura Viață și Sănătate