Şansele

Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. – Psalmii 56:3
A fost o durere colosală pentru John să-şi piardă unii dintre cei mai dragi prieteni în decurs de câteva luni. „Gloanţele şuieră pretutindeni” – obişnuia să spună, sugerând cât de fragilă şi nesigură era viaţa aşa cum o percepea el.
Pe mulţi, tragediile din jurul lor îi fac să creadă că, mai devreme sau mai târziu, vine rândul lor să fie loviţi de soartă. Dezastrele naturale, războaiele, crimele şi violenţa, foametea, bolile, pierderile de bunuri, decepţiile şi trădările fac fiinţa umană să se simtă vulnerabilă şi temătoare. „Frica este una dintre cele mai larg răspândite emoţii din societatea modernă”, arăta Joanna Bourke, profesor de istorie la Universitatea din Londra şi autoare a cărţii Fear: a Cultural History (Frica, o istorie culturală). Însă aceleaşi situaţii care ne înfricoşează ne oferă contextul ideal pentru dezvoltarea caracterului şi manifestarea intervenţiei divine.
Cuptorul aprins a fost locul în care Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, în timpul Imperiului Babilonian, şi-au dovedit adevărata credinţă care le-a adus curaj (Daniel 3). Groapa cu lei, unde era înconjurat de animale sălbatice, a fost locul în care Daniel şi-a putut vedea îngerul păzitor (Daniel 6). O secetă prelungită în Sarepta Sidonului a fost momentul în care o văduvă săracă a devenit martora grijii iubitoare a lui Dumnezeu (1 împăraţi 17). Marele exemplu al patriarhului Iov ne-a rămas drept moştenire când, în mijlocul suferinţei, a rămas plin de încredere în Răscumpărătorul său (Iov 19:25,26).
La fel, împăratul David a trebuit să se confrunte cu multe dificultăţi: războaie, trădare, ameninţări cu moartea, probleme de familie şi chiar pierderea propriilor copii. Însă el a învăţat că fiecare dintre aceste situaţii reprezenta o şansă. „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” Cu alte cuvinte, când mă tem, am ocazia să cred în Dumnezeu, să-mi întăresc caracterul, să-mi exercit credinţa şi să-L văd pe Dumnezeu lucrând în favoarea mea.
Te-ai gândit vreodată la problemele tale în acest mod? Gândeşte-te că încercările dezvoltă răbdarea necesară clădirii caracterului (Romani 5:3). Nu uita că Dumnezeu este capabil să facă lucruri mari pentru cei care se încred în El (Isaia 64:4) şi că „Domnul (…) cunoaşte pe cei care se încred în El” (Naum 1:7). Deoarece frica este văzută ca o şansă, putem spune că lumea este plină de şanse.
Încearcă astăzi să profiţi de ele. Din străfundul inimii tale, repetă cu încredere următoarea declaraţie: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.”

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro