Şapte, numărul magic

Atunci, Petru s-a apropiat de El şi l-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” – Matei 18:21,22
Teoria „7, numărul magic” a fost introdusă de psihologul George Miller în articolul „Magicul număr 7, plus sau minus 2: unele limite ale capacităţii noastre de a procesa informaţia”, publicat în 1956 în Psychological Review. În principal, această teorie susţine că fiinţa umană este capabilă să ţină minte pe termen scurt un număr limitat de elemente neînrudite între ele (cuvinte, simboluri, imagini etc.). Acest număr, care diferă de la o persoană la alta, a fost identificat ca 7, plus/minus 2.
În Biblie, numărul 7 reflectă în mod frecvent punctul culminant al unui proces şi, în acelaşi timp, perfecţiunea lui Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea în ziua a şaptea, apoi a binecuvântat-o şi a sfinţit-o (Geneza 2:2,3). Şi, ca o exagerare deliberată, expresia „de şaptezeci de ori câte şapte” indică o extindere fără limite a unei condiţii. E destul de interesant că pentru prima dată această expresie apare în Scriptură atunci când este pronunţată de Lameh, al şaptelea urmaş al lui Adam pe linia lui Cain. „Am omorât un om pentru rana mea şi un tânăr, pentru vânătăile mele. Cain va fi răzbunat de şapte ori, iar Lameh, de şaptezeci de ori câte şapte” (Geneza 4:23,24). El exagerează în privinţa răzbunării pentru o ofensă minoră şi a omorârii celui vinovat.
Apoi expresia „de şaptezeci de ori câte şapte” apare din nou în Biblie şi este asociată cu iertarea. „Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: «Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?» Isus i-a zis: «Eu nu zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.»” învăţătorul din Galileea recomandă iertarea în locul răzbunării. O iertare nelimitată şi exagerată pune stop mustrării.
Revenind la genealogia lui Adam, pe linia lui Set al şaptelea descendent a fost Enoh, un om credincios şi un prieten al lui Dumnezeu. A fost contemporan cu Lameh, dar, spre deosebire de el, Enoh „umbla cu Dumnezeu” (Geneza 5:22,24), încrezându-se pe deplin în judecata divină (Iuda 14, 15). „De şapte ori pe zi Te laud din pricina legilor Tale cele drepte” (Psalmii 119:164) – exclama psalmistul, urmaşul lui Enoh.
Acum meditează la acest lucru: eşti răzbunător sau iertător? Al cui urmaş eşti? Nu uita că numai imitându-L pe Hristos poţi fi recunoscut ca fiu al lui Dumnezeu (Efeseni 5:1)!