Savoare

Porunceşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărâtă darul Meu de mâncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Îmi sunt de un plăcut miros.” (Numeri 28:2)
Savurezi timpul de închinare? Imediat după ce m-am născut din nou, savuram fiecare moment de închinare. Stăteam la masa din bucătărie și mă desfătam cu Scripturile, la fel cum o făceam cu micul dejun. Continuam să meditez la ele în timp ce conduceam spre muncă. Apoi, cugetam asupra lor în sala de clasă goală, înainte să predau primul curs. Ani de zile am băut cu sete din Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, am născut un copilaș și nu m-am mai desfătat nici cu mâncarea, nici cu timpul de închinare. Cum pățeam cu mâncarea pe care o mâncam rece și când apucam, la fel se întâmpla și cu Scripturile. Mă simțeam foarte vinovată pentru că, fiind tânără mamă, nu mai găseam timp de închinare. Îl scoteam pe băiețelul meu la plimbare dimineața devreme, când nu avea somn, și ascultam posturi de radio creștine. Programele se bazau pe cărți „creștine bune”, așa că mi-am comandat acele cărți și am început să le citesc. Spre sfârșitul primului an de viață al bebelușului meu, aveam un raft plin de cărți creștine, dar tot mă simțeam răvășită și descumpănită. Soțul meu mă întreba: „Cum se face că citești toate acele cărți de dezvoltare personală, dar te confrunți cu aceleași probleme?”
Mi-au trebuit mai mult de trei ani și mai mult de un bebeluș ca să găsesc răspuns la acea întrebare. În cele din urmă mi-am dat seama că viața mea era prea plină de cărți. Citeam prea repede, artificial, și nu savuram – nu digeram cu adevărat – ceea ce citeam. Îmi treceau prin minte multe idei bune, dar niciunele nu rezistau îndeajuns încât să facă vreo diferență. Îndemnată cu blândețe de Dumnezeu, am renunțat la colecția mea de cărți – inclusiv la unele dintre cărțile mele „creștine bune” – și m-am întors la Biblie și la scrierile lui Ellen White. Am început să citesc doar câteva versete, un capitol sau o pagină, savurându-le și revenind asupra lor în timpul următoarelor zile. Am avut mai mult succes făcând astfel decât citind cărți întregi în grabă. Încă mă întristează faptul că nu am timp să citesc multe cărți acum. Dar contorul meu spiritual a fost restartat. În acest moment al vieții mele, știu că am mai mare nevoie de puțin din ceea ce este „cel mai bun”, decât de mult din ceea ce este doar „bun”.
Dacă și tu te simți descumpănită când vine vorba de viața ta spirituală, mai ales dacă ești o tânără mamă, te provoc să citești mai puțin și să savurezi mai mult. Simplifică-ți dieta devoțională, savurează-o și vezi încotro se îndreaptă sănătatea ta spirituală!
Lindsey Gendke

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro