Schimbările climatice forţează tot mai multe familii să fugă de foamete, de lipsa apei și de inundaţii. Este de așteptat ca până în anul 2050 aproximativ 143 de milioane de persoane să fie strămutate, a concluzionat Banca Mondială.
Raportul Băncii Moandiale a analizat trei regiuni: Africa Subsahariană, Asia de Sud și America Latină, care reprezintă „puncte fierbinţi” marcate de schimbări climatice majore și unde trăiește 55% din populaţia ţărilor în curs de dezvoltare. În Africa Subsahariană, 86 de milioane de persoane e de așteptat să fie strămutate intern până în anul 2050, în Asia de Sud, aproximativ 40 de milioane de persoane, iar în America Latină, 17 milioane de oameni se preconizează că vor fi mutaţi până în 2050, potrivit The Guardian.
La nivel global se estimează că alte zeci de milioane de persoane vor fi afectate în mod similar, lucru care va genera probleme enorme pentru guvernele naţionale, dar și pentru autorităţile locale.
Fluxurile masive de oameni ar putea provoca perturbări, destabilizând situaţia politică, dar și dezvoltarea economică și socială, însă Banca Mondială a avertizat că este încă posibilă stoparea celor mai grave efecte. „Migraţia determinată de schimbările climatice va fi o realitate, însă nu trebuie să fie o criză, cu condiţia să acţionăm acum și să acţionăm cu îndrăzneală”, a declarat John Roome, director senior pentru schimbările climatice din cadrul Băncii Mondiale.
El a prezentat trei linii directoare pe care guvernele ar trebui să le urmeze. În primul rând, guvernele ar trebui să accelereze procesul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, în al doilea rând, ar trebui să investească în rapoarte și analize suplimentare pe care să le folosească în strategiile naţionale de dezvoltare, iar în ultimul rând ar trebui ca în aceste strategii să includă în fenomenul migraţiei populaţiei.
Cifra de 143 de milioane poate fi redusă semnificativ dacă dezvoltarea economică este mai incluzivă, de exemplu printr-o educaţie a populaţiei și o infrastructură mai bună, și dacă se iau măsuri urgente în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră. Dacă s-ar aplica și doar prima condiţie, migraţia internă în cele trei regiuni ar putea scădea la 65-105 milioane de persoane, conform raportului.
Kristalina Georgieva, directoare executivă a Băncii Mondiale, a declarat în introducerea raportului publicat luni: „Constatarea este din ce în ce mai mare în rândul cercetătorilor că mai mulţi oameni se vor deplasa în interiorul graniţelor naţionale pentru a scăpa de efectele schimbărilor climatice cu debut lent, cum ar fi seceta, culturile neproductive și creșterea nivelului mării.” Migraţia internă poate provoca multe perturbări, exercitând presiuni asupra infrastructurii, locurilor de muncă, resurselor alimentare și a resurselor de apă. „Planificatorii locali trebuie să se asigure că resurse sunt puse la dispoziţia oamenilor, iar mutările se fac planificat și eficient”, a explicat Roome.
Un raport al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie spune că nu ar exista estimări fiabile privind migraţia generată de schimbările climatice, dar că este evident că schimbările graduale și bruște de mediu duc deja la mișcări semnificative ale populaţiei. În 2008, 20 de milioane de persoane au fost strămutate din cauza unor evenimente meteorologice extreme, în comparaţie cu 4,6 milioane de persoane strămutate intern tot în 2008 datorită conflictelor și violenţei, precizează un raport realizat în 2017 de Centrul de Monitorizare a Migraţiei Interne. Însă același raport subliniază că modificările treptate ale mediului tind să aibă un impact și mai mare asupra migraţiei decât evenimentele meteo extreme. De exemplu, în ultimii treizeci de ani, la nivel global, de două ori mai mulţi oameni au fost afectaţi de secetă ca de furtuni (1,6 miliarde faţă de 718 milioane).
Schimbările climatice au un impact diferenţiat, în funcţie de așezarea geografică și de capacităţile de adaptare ale ţărilor și comunităţilor afectate. Cele mai vulnerabile sunt ţările cel mai puţin dezvoltate și care se află în zone geografice deosebit de ameninţate, cum ar fi statele insulare mici, orașele de coastă și ţări precum Olanda sau Bangladesh. Schimbările climatice pot să afecteze mai grav grupurile marginalizate din punct de vedere economic și social – săracii, vârstnicii, femeile și copiii –, făcând dificilă sau chiar imposibilă agricultura și ameninţând resursele de apă. Pe de altă parte, sentimentele protecţioniste și anticoncurenţiale în creștere în ţările dezvoltate ameninţă eforturile de combatere a sărăciei și malnutriţiei, în aceste condiţii în care presiunile climatice cresc, a subliniat jurnalistul Thin Lei Win, pentru Reuteurs.