Textul de memorat: „Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24:24)
În Matei 24 şi 25, ne sunt descoperite adevăruri importante cu privire la timpul sfârşitului şi la pregătirile necesare pentru acest timp. Dintr-un punct de vedere, capitolele acestea conţin învăţăturile lui Hristos despre evenimentele finale. De asemenea, privind la viitorul apropiat, El vede distrugerea iminentă a Ierusalimului, o tragedie de proporţii catastrofale pentru poporul Său.
Însă, prin aceste cuvinte adresate ucenicilor Săi, El le vorbeşte şi urmaşilor Săi din generaţiile ulterioare, inclusiv şi mai ales ultimei generaţii, cea care va fi în viaţă la revenirea Sa. Iar tabloul pe care îl zugrăveşte nu este unul plăcut. Războaie, veşti de războaie, ciume, hristoşi mincinoşi şi prigoană – aceasta va fi soarta lumii şi soarta bisericii Sale. Când studiem istoria, ne uimim de acurateţea cu care s-au împlinit profeţiile Sale. Şi înţelegem că putem avea încredere că se vor împlini şi celelalte profeţii pe care le-a făcut.
Dar Isus nu S-a limitat totuşi la avertizări. În Matei 25, a spus câteva pilde despre modul cum ar trebui să se pregătească poporul Său pentru ziua venirii „Fiului omului”. Da, ne aşteaptă vremuri grele, însă El îşi va pregăti un popor care să-L întâmpine când va reveni.
Duminică, 13 mai – O împlinire impresionantă a profeţiei
În zilele premergătoare răstignirii, ucenicii au stat de vorbă cu Isus pe Muntele Măslinilor. Imaginează-ţi cum s-au simţit când L-au auzit spunând că templul va fi dărâmat! întrebările lor dovedesc că ei legau distrugerea templului de sfârşitul „veacului”, mai exact de sfârşitul lumii (Matei 24:3).
1. Ce avertizări a dat Isus cu privire la amăgirile din ultimele zile? Matei 24:4,11,5,23-26
Hristos era preocupat, printre altele, şi de contrafacerile care aveau să-i deruteze pe cei din poporul Său de-a lungul secolelor şi până la sfârşitul timpului. Printre aceste contrafaceri se numără profeţii mincinoşi şi hristoşii mincinoşi. Primii aveau să pretindă că erau reprezentanţii lui Hristos, iar ceilalţi, însuşi Hristos. Şi, lucru mai trist, oamenii aveau să-i creadă.
Cuvântul lui Dumnezeu s-a împlinit de atunci în mod repetat. Din primul secol şi până în prezent, au venit mulţi impostori care s-au dat drept Hristos. Ce profeţie remarcabilă! Spre deosebire de contemporanii lui Isus, noi avem posibilitatea să studiem evenimentele trecute şi privilegiul de a vedea cu câtă precizie s-a împlinit profeţia. Iar falsurile de acest fel vor fi tot mai dese pe măsură ce ne apropiem de criza finală!
Legat de subiectul întăririi credinţei, observă cum a descris Isus starea lumii. În diferite perioade ale erei creştine, oamenii şi-au pus speranţa în tot felul de lucruri, convinşi că ele vor elimina sau, cel puţin, vor diminua în mare măsură suferinţa şi nenorocirile de pe pământ. Fie că era vorba de mişcări politice, de tehnologie, de ştiinţă ori de raţiune, oamenii s-au aşteptat ca ele să instaureze utopica fericire aici, pe pământ. Dar, cum a arătat istoria în repetate rânduri, speranţele lor s-au dovedit false. Lumea de astăzi este exact aşa cum a prezis Isus că va fi. Cuvintele rostite de El în urmă cu aproape două mii de ani arată cât de deşarte au fost speranţele lor.
Citeşte Matei 24:25. Ce efect are afirmaţia aceasta asupra credinţei noastre?
Luni, 14 mai – Cine va răbda până la sfârşit
2. Ce asemănări există între afirmaţia lui Isus din Matei 24:9 şi declaraţiile scrise de Ioan sub inspiraţie în Apocalipsa 13:11-17?
O altă preocupare a Domnului Hristos pentru poporul Său din timpul sfârşitului este legată de o contrafacere globală care va determina naţiunile să se opună credinţei adevărate şi să impună în lume o închinare falsă. Cei statornici vor avea de înfruntat ura, necazurile şi chiar moartea.
3. Care este condiţia pentru a fi mântuiţi şi pentru a rămâne statornici, chiar şi în faţa opoziţiei lumii întregi? Matei 24:13
„Numai cei care şi-au fortificat mintea cu adevărurile Bibliei vor rezista în marele conflict final” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 488). Aceasta înseamnă că toţi cei care şi-au fortificat mintea cu adevărurile Bibliei nu vor cădea pradă vreunei contrafaceri din timpul sfârşitului. Ei sunt bine întemeiaţi pe adevărul pentru timpul prezent şi nu vor accepta contrafacerile.
4. Ce alte condiţii sunt esenţiale pentru a-I rămâne credincioşi lui Dumnezeu, potrivit cu Matei 7:24-27?
Deşi cunoştinţele temeinice din Cuvântul lui Dumnezeu sunt importante, totuşi, potrivit lui Isus, ele nu sunt suficiente pentru a rezista în timpul încercărilor cu care ne vom confrunta. Este necesar să şi practicăm ce ştim; este necesar să ascultăm de adevăr, aşa cum este el în Isus. În pilda de mai sus, atât omul cu judecată, cât şi omul nechibzuit îi simbolizează pe cei care au auzit cuvintele lui Isus. Diferenţa dintre cel care a rezistat şi cel care nu a rezistat este dată însă de ascultarea de învăţăturile Sale.
Nu uita astăzi să faci ce ai învăţat din Scriptură!
Marţi, 15 mai – „Urâciunea pustiirii”
În cuvântarea Sa despre timpul sfârşitului, Hristos aminteşte despre „urâciunea pustiirii”, expresie preluată din cartea lui Daniel (9:27; 11:31; 12:11).
Dumnezeu numea „urâciune” un lucru care constituia o încălcare gravă a Legii Sale, precum idolatria (Deuteronomul 27:15) sau practicile sexuale imorale (Leviticul 18:22). Prin urmare, această „urâciune a pustiirii” se referă la un tip de apostazie religioasă.
5. Ce detalii din Matei 24:15 şi Luca 21:20 clarifică sensul expresiei „urâciunea pustiirii”?
Vedem că profeţia lui Isus include, în plan imediat, groaznica distrugere a Ierusalimului, care urma să aibă loc în anul 70 d.Hr., când Roma păgână avea să distrugă atât cetatea, cât şi templul sfânt.
Există însă o a doua împlinire a acestei profeţii în care evenimentele din planul imediat, legate de distrugerea Ierusalimului, sunt simbolul evenimentelor din timpul sfârşitului. „Hristos vedea în Ierusalim simbolul unei lumi împietrite în necredinţă şi răzvrătire, grăbindu-se să primească pedepsele lui Dumnezeu.” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 16)
În Daniel 12:11 şi 11:31, „urâciunea pustiitorului” face referire la etapa papală a Romei, când a fost înfiinţat un sistem alternativ de mijlocire şi de mântuire, care uzurpă lucrarea lui Hristos în sanctuarul ceresc.
Daniel 8, în special versetele 9-12, ne ajută să încadrăm aceste evenimente în contextul lor istoric – o putere romană în două etape. Prima etapă, în care are loc expansiunea pe orizontală a cornului mic (vers. 9), reprezintă vastul imperiu al Romei păgâne. În a doua etapă (vers. 10-12), cornul creşte pe verticală, înălţându-se până la stele şi doborând o parte din ele (persecuţia poporului lui Dumnezeu) şi până la „Căpetenia Oştirii” (vers. 11), Isus. Aceasta este etapa papală, a Romei ridicate din cenuşa Imperiului Roman. Judecata din Daniel 7:9,10, curăţirea Sfântului Locaş din Daniel 8:14 şi semnele de pe cer din Matei 24:29, toate anunţă intervenţia lui Dumnezeu în favoarea poporului Său din timpul din urmă.
Miercuri, 16 mai – Parabola pregătirii
6. Ce spune Isus în pilda celor zece fecioare despre cum să ne pregătim pentru venirea Lui? Matei 25:1-13
Isus introduce această parte a cuvântării Sale prin pilda celor zece fecioare. Faptul că a folosit cuvântul „fecioare” ne lasă să înţelegem că ele îi reprezintă pe cei care se declară creştini, care nu sunt de partea lui Satana în marea luptă. Ele întruchipează împărăţia cerurilor (Matei 25:1). Dar, în timpul sfârşitului, toate adorm (Matei 25:5). Hristos le-a atras deja atenţia ucenicilor să vegheze (Matei 24:42), să rămână treji, ca revenirea Sa să nu-i ia pe nepregătite.
Fecioarele din parabolă îi reprezintă pe creştinii care aşteaptă întoarcerea lui Hristos, dar nu au suficientă experienţă cu El. Ellen G. White spune: „Duhul Sfânt lucrează asupra inimii omului, respectând dorinţa şi consimţământul acestuia, sădind în el o fire nouă, dar cei din categoria reprezentată de fecioarele neînţelepte s-au mulţumit cu o lucrare superficială. Ei nu îl cunosc pe Dumnezeu. Ei nu au studiat caracterul Său şi nu au păstrat o comuniune cu El, prin urmare, nu ştiu cum să se încreadă, cum să privească la El şi să trăiască. Slujirea pe care o îndeplinesc pentru Dumnezeu degenerează într-o formă exterioară.” (Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, pp. 310-311)
Cum să ne evaluăm şi cum să ne asigurăm că nu facem aceleaşi greşeli? Iar în cazul în care constatăm că facem parte din categoria fecioarelor nechibzuite, cum să ne schimbăm?
Joi, 17 mai – Folosirea talanţilor
7. Ce rol are folosirea darurilor în pregătirea noastră pentru revenirea Domnului Hristos? Matei 25:13-30
Pilda aceasta este diferită de cea anterioară, dar ambele vorbesc despre pregătirea pentru revenirea lui Hristos, despre două categorii de oameni: cei pregătiţi şi cei nepregătiţi. Şi amândouă arată că soarta celor vinovaţi de neglijenţă spirituală va fi pieirea veşnică.
În pilda celor zece fecioare, untdelemnul este simbolul Duhului Sfânt, iar aici „talanţii” (Matei 25:15), cuvânt provenit din grecescul talanta, „reprezintă darurile speciale ale Duhului, împreună cu toate înzestrările înnăscute”. (The SDA Bible Commentary, vol. 5, p. 510) Toţi robii din pildă au primit o anumită parte din avuţia stăpânului lor. Să observăm că avuţia îi aparţinea stăpânului (vers. 14) şi că i s-a dat „fiecăruia după puterea lui” (vers. 15). Darurile le-au fost încredinţate – robii erau administratorii bunurilor, nu proprietarii lor şi erau răspunzători pentru ele. De aceea, la întoarcere, stăpânul „le-a cerut socoteală” (vers. 19).
Darurile spirituale vin de la Duhul Sfânt (1 Corinteni 12:1-11,28-31; Efeseni 4:11). Există o veste bună pentru cei care cred că au primit darul cel mai mic: odată cu darul, L-au primit şi pe Dătător. Când primim un dar, oricât de mic, primim cel mai mare dar: Duhul Sfânt.
Darurile sunt deja ale noastre prin Hristos, dar intrarea efectivă în posesia lor depinde de primirea Duhului Sfânt şi de predarea noastră în stăpânirea Lui. În acest punct a greşit robul netrebnic. El a primit un dar, însă nu a făcut nimic cu el. Nu şi l-a pus la lucru. Nu a făcut niciun efort pentru a lua ce îi fusese lăsat în grijă şi a face ceva cu el. Ca urmare, Isus l-a numit „viclean şi leneş” (Matei 25:26) – o condamnare aspră.
Isus a spus pilda aceasta în contextul discuţiei despre zilele din urmă şi despre revenirea Sa. Ce ne învaţă ea despre importanţa folosirii talentelor în pregătirea pentru timpul sfârşitului?
Vineri, 18 mai – Un gând de încheiere
„Cel care a primit un singur talant «s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său» (Matei 25:18).
Tocmai acela care primise darul cel mai mic şi-a lăsat talantul nefolosit. Aici le este adresată o avertizare tuturor celor care consideră că lipsa unor talente însemnate îi scuză de îndatorirea de a-I sluji Domnului. Ei spun că, dacă ar putea realiza o lucrare importantă, ar face-o cu bucurie, dar, pentru că pot sluji doar îndeplinind lucrări mici, se consideră îndreptăţiţi să nu facă nimic. Ei greşesc în această privinţă. Când le dă daruri slujitorilor Săi, Domnul le testează caracterul. Cel care a neglijat să-şi folosească talantul a dovedit că este un rob necredincios. Dacă ar fi primit cinci talanţi, i-ar fi îngropat aşa cum l-a îngropat pe cel pe care l-a avut. Modul greşit în care şi-a folosit talantul a dovedit că dispreţuia darurile Cerului.
«Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari» (Luca 16:10). Adesea, importanţa lucrurilor mici este subestimată pentru simplul fapt că sunt mici, dar ele au o contribuţie importantă în adevărata disciplină a vieţii. În realitate, în viaţa creştină nu există niciun lucru neesenţial. Dacă subestimăm importanţa lucrurilor mici, formarea caracterului nostru este într-un pericol total.” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 267)
BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
Biblia: Faptele apostolilor 10-16
1. Cine au fost cei care au primit Duhul Sfânt înainte de a fi botezaţi?
2. Ce prorocie făcută de Agab s-a adeverit?
3. Pe cine au „întărâtat” iudeii ca să-i alunge pe Pavel şi Barnaba?
4. Despre care cetate se spune că era o colonie romană?
Istoria mântuirii, capitolul 12
5. Ce efect a avut sfatul rău pe care i l-a dat Rebeca fiului ei Iacov?
Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio)
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”). De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!