Scor: 12-2

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă. Isaia 59:1
Printr-un complex de împrejurări, Avraam a avut ca întâi născut pe fiul roabei sale Agar. Ismael ajunsese deja la adolescență când s-a născut fratele său Isaac. Este interesant faptul că Ismael, copilul egiptencei Agar, a avut exact doisprezece fii, pe care Biblia îi numește voievozi. Isaac i-a avut doar pe Esau și pe Iacov. Deci copilul „din greșeală” avea doisprezece urmași, iar fiul „făgăduinței” avea doar doi. Poate că te întrebi cum vine asta. Dumnezeu îi făgăduise lui Avraam că sămânța lui va fi la fel de numeroasă ca nisipul de pe țărmul mării și ca stelele cerului. Cu toate acestea, se pare că startul este diferit de modul în care te-ai fi așteptat să decurgă lucrurile. Cine sunt urmașii lui Ismael? Ei bine, în explicație simplă, ei sunt cei ce astăzi pot fi recunoscuți drept „islamici”, musulmanii. Credincioșii musulmani îl consideră ca tată pe Avraam și se închină unui singur dumnezeu, numit Alah. Într-un fel, făgăduința față de Avraam se împlinește și în cazul fiului său Ismael. De fapt, Dumnezeu chiar i-a promis lui Avraam că și pe Ismael îl va face un neam mare. Lecția vieții lui Avraam, și în special experiența în care el și soția lui nu au răbdare ca Dumnezeu să împlinească promisiunea făcută și iau inițiativa, dar fac o greșeală, ne ajută să înțelegem un adevăr: chiar atunci când omul face greșeli, Dumnezeu nu lasă lucrurile să decurgă nedrept. Ce vină avea Ismael pentru greșelile părinților lui? Din acest motiv, se pare că Dumnezeu îl binecuvântează chiar mai mult și, în timp ce urmașul oficial al lui Avraam are doar doi copii, el, cel oarecum de rangul doi, are doisprezece fii care ajung lideri, voievozi în poporul lor. Trebuie remarcat că Avraam s-a îngrijit ca un părinte iubitor și de Ismael, și de familia lui. Planul și misiunea pe care le avea cu Isaac nu au știrbit cu nimic purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de Ismael. Dumnezeu face să răsară soarele peste toți, fără discriminare sau părtinire, și lasă binecuvântările Lui tuturor copiilor Săi.
De gândit astăzi:
La Dumnezeu nu există diferență, El iubește pe orice om pe deplin. Planul Lui și misiunea pe care o are cu fiecare om sunt speciale. El nu ne tratează în funcție de comportamentul sau de credința părinților noștri, ci Se așteaptă ca noi să primim binecuvântările pregătite și să Îl alegem pe El ca Domn și Stăpân al vieții noastre.