Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. – Luca 8:5
Nu cu mult timp în urmă, am intrat într-o piaţă şi am văzut expuse mai multe plicuri cu seminţe. M-am gândit să cultiv ceva care să nu necesite prea multe îngrijiri. Am ales un plic cu seminţe de pepene şi un plic cu seminţe de mac. Auzisem că unii sădiseră seminţele rămase de la diverse legume sau fructe şi că în locul respectiv crescuseră plante. Şi că unele plante aduseseră roade la fel de frumoase precum cele crescute în grădină. Nu sunt pasionată de agricultură, dar, încurajată de acest gând, am semănat seminţele conform instrucţiunilor şi am sperat să se întâmple un miracol. Le-am udat şi am aşteptat. În cele din urmă, m-am plictisit, am uitat de ele şi nu am obţinut niciodată pepenii doriţi.
Seminţele de mac le-am sădit într-un ghiveci mare ca să dea un plus de culoare locului. Or să iasă într-o sumedenie de culori, mi-am zis, amintindu-mi imaginea de pe plic. Le-am udat mai des decât pe seminţele de pepene. Într-o zi, am remarcat că nişte furnici îşi ridicaseră muşuroiul de forma unui vulcan chiar în mijlocul „grădinii” mele de mac! Am dat cu otravă, presupunând că îmi devoraseră seminţele, dar am continuat să torn apă în ghiveci în eventualitatea că mai rămăseseră câteva seminţe.
Într-o zi, am observat că apăruseră în ghiveci două frunzuliţe. După câteva ore, am văzut o mică pată purpurie. Să fie oare unul dintre macii pe care i-am sădit? Chiar o să am flori? Da, chiar am avut flori! Dar nu maci, ci petunii. Nu a trecut mult şi petuniile au crescut şi s-au revărsat peste marginile ghiveciului, înveselind grădina. Ce rezultat neaşteptat! Seminţele de pepene nu au încolţit (mai ales că nu am continuat să le ud), iar seminţele care am crezut că erau de mac au fost de fapt de petunie!
În viaţă, semănăm tot felul de seminţe. Şi ne aşteptăm la anumite roade. Credem că va ieşi exact ce ne-am imaginat. Dar roadele seminţelor pe care le-am sădit în inimile celorlalţi s-ar putea să fie altele decât ne-am aşteptat. S-ar putea ca rezultatele să ne dezamăgească sau să ne surprindă, dar responsabilitatea noastră este doar aceea de a sădi. Eu vreau să sădesc în continuare – nu doar seminţe în grădină, ci şi dragoste în inimile oamenilor. Rezultatele le las în seama lui Dumnezeu. „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9).
Leni Uria de Zamorano