Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei… – Geneza 3:8
Serile de vară se aşază peste cartier cu exaltarea blândă a discurilor Frisbee care zboară prin aer şi cu roşiile împrumutate de la vecini. Ne provoacă un fel de intoxicaţie, dar una sănătoasă şi permisă.
Sunt perfecte pentru a pune pe furiş buchete de flori pe treptele casei femeii care ţi-a găsit şi adus căţelul acasă de nenumărate ori şi pentru a merge să alergi pe câmp cu mai sus-amintitul câine, chiar dacă ai lucruri mai importante de făcut – doar pentru că el are nevoie de doza lui de seară de vară pentru a-i evita alte evadări. Iubesc serile de vară. Dintotdeauna le-am iubit.
Amintiri: licurici într-un borcan. Bunătăţuri cumpărate de la camionul cu îngheţată. Jocuri de neuitat de-a v-aţi ascunselea cu băieţi chipeşi mai mari decât cei cu care ai îndrăzni să vorbeşti, de exemplu, într-un magazin.
Şi mai multe amintiri: alergam ca vântul şi ca gândul. Mirosul focului de cărbune. Luptele cu seminţe de pepene roşu scuipate. Familie. Prieteni. Dumnezeu.
În ultima vreme mă lupt cu o tristeţe profundă, existenţială. Sunt un compozitor melancolic, care s-a deprins cu sentimentele-i ce înregistrează o curbă descendentă din când în când. Acestea zac timp de o săptămână într-o masă amorlă, dureroasă, undeva în regiunea plexului solar, asemenea unei balene eşuate. Apoi, brusc, receptorii de serotonină din creierul meu intră în viteza a cincea şi balena ajunge miraculos din nou în mare.
Ştiu că tristeţea aceasta va trece, dar acum mă apasă greu pe suflet. Iar antidotul, terapia mea, sunt serile de vară.
Cred că Dumnezeu vrea să-mi spună, prin vremea perfectă, prin plăcerile simple şi vecinii amabili că uneori tot ce trebuie să fac pentru El – şi pentru oricine altcineva – este să mă bucur de darurile Sale.
El vrea să mă uit spre cer şi să spun: „Mulţumesc!” Să rămân suspendată în timp, recunoscătoare pentru faptul că nu totul este trist, disperat sau dezamăgitor.
Asta vrea pentru mine în seara aceasta, când stau în prezenţa Sa.
Cred că voi accepta.
Jennifer Jill Schwirzer