Sfânt în familie și în biserică

„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.»” (1 Petru 1:15,16)
Ascultă ediția audio aici.
Un băiețel a citit istoria mișcătoare a călugărului Simeon Stâlpnicul, care și-a trăit ultimii treizeci de ani din viață în vârful unui stâlp. Mișcat de relatare, a hotărât să imite sfințenia pustnicului în propria sa cameră. Cu ajutorul colegilor, a adus un stâlp destul de gros, pe care l-a pus în mijlocul camerei, fixat de un scaun. Deasupra a pus tăblia mesei, pe care a fixat-o cu un cui zdravăn. Mulțumit, s-a cățărat pe platformă, hotărât să rămână acolo până va fi „umplut” cu sfințenie.
Nu a trebuit să aștepte prea mult, pentru că sosirea părinților a adus „persecuția” pentru isprava lui. Supărat, s-a dat jos de pe stâlp spunând:
— Este foarte greu să fii sfânt în propria casă.
De multe ori, este mai ușor să fii sfânt în biserică, în societate sau în alt loc. Adevărata sfințenie însă se dovedește în familie. Dacă în societate purtăm adesea o mască ce ne pune la adăpost, în familie suntem fără nicio „protecție” și acționăm cu adevărata noastră identitate.
Sfințenia lui Dumnezeu ne transformă și ne face deosebiți. Sfințenia Sa este motivul suprem pentru care poporul Său are o conduită etică în toate domeniile vieții: „Cei care își strică trupul nu se pot bucura de favoarea lui Dumnezeu până când nu se pocăiesc în mod sincer, nu fac o adevărată reformă și nu își desăvârșesc sfințenia în temere de Domnul. Nimeni nu poate să fie creștin și în același timp să se complacă în obiceiuri care îi slăbesc organismul, îi epuizează forțele vitale și sfârșesc prin a transforma niște ființe făcute după chipul lui Dumnezeu în adevărate epave. […] Caracterul lor creștin trebuie să fie fără nicio pată, altfel vor fi declarați inadecvați să fie luați într-un cer sfânt pentru a locui împreună cu ființele curate și fără păcat în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu” (SA, p. 75).
E atât de ușor să purtăm măști uneori! Chemarea este să lăsăm deoparte tot ceea ce este ascuns și pieritor și să purtăm nu doar o formă de evlavie, ci o viață deplină în Hristos, atât în familie, cât și în biserică.
Doamne, ajută-mă să am o inimă curată și să nu fiu o pricină de poticnire pentru cei din familia mea!
Provocare:
Ai un obicei pe care nu ai vrea să îl aibă și copiii tăi? Hotărăște-te să renunți la el chiar astăzi!
Andrei Dință
Conferința Transilvania de Nord